Atenție! Ines postează în categoria „În Bucătărie”!
July 25, 2012
O să mor!
July 26, 2012

Vlad Iftime: ”Umorul e un mod de a nu complica excesiv viața”

Când am fost la Cai de Vis, am întâlnit un om cum rar mi-e dat să văd. Un om plin de viaţă, care pare de la prima vedere a fi sarea şi piperul oricărei discuţii, un om cu care poţi vorbi ore întregi fără să te plictiseşti, deoarece are un dar înnăscut de a povesti şi de a empatiza cu ceilalţi, un om mereu cu zâmbetul pe buze. Vlad Iftime este omul care a gândit Centrul Cai de Vis şi cel care îl administrează în mod excelent, împreună cu familia lui. Şi cum oricărui om de nota 10 îi şade bine pe Belva.ro, azi vă fac şi vouă cunoştinţă cu omul care m-a fascinat în ultima perioadă.

Andreea Marc: Vlad Iftime este un nume cunoscut de multă lume, în contexte diferite. Poți să ne spui tu, în câteva cuvinte, cine este Vlad Iftime?

Vlad Iftime: Vlăduț este un băiat crescut la țară, în libertatea dealurilor de la bunici. Aici am învățat valoarea lucrurilor simple și a face totul așa cum simți, dincolo de orice reguli impuse de convenții sociale. Încă îmi place să umblu în picioarele goale toată vara, peste tot; biserica, familia și stilul de viață natural sunt principiile după care încerc încă să mă ghidez.

A.M.: Cei care te cunosc sunt imediat fascinați de tine. Ce ai de spus în apărarea ta?

V.I.: De când am fost mic am fost înconjurat de povești: poveștile ascultate la pick-up, poveștile citite de mama, cele inventate de tata de fiecare dată când aveam o întrebare care-l punea în încurcătură. Așa că, având o imaginație bogată și poate și tendința de a-mi ascunde adevărata timiditate în spatele măștii de povestitor, am învățat să altoiesc adevărul într-un mod în care lumii să-i facă plăcere să asculte. Recunosc, sunt un povestitor, și unul care s-a încăpățânat, indiferent de mediul social înconjurător, să nu renunțe la accentul pur moldovenesc. Și încă un povestitor foarte curios … adevărul e că oamenilor le place să vorbească cu cineva care are o tolbă plină de povești, dar și interes pentru povestea lor.

A.M.: Ce visa să devină Vlăduț când era mic?

V.I.: Sincer să fiu nu-mi amintesc să fi vrut să mă fac mare și să devin altceva; era tare bine așa, ca și copil. M-am trezit puțin la mijlocul Facultății de Energetică, la Politehnica București, că trebuia să mă fac și eu ceva, inginer adică.

A.M.: Apropo de visuri, spune-le, te rog, și cititoarelor, cum a luat ființă minunăția “Cai de Vis“.

V.I.: Totul a început cu un cal, Fulga, pe care am cumpărat-o în liceu din banii mei, după ce am muncit o vară în Franța. O țineam la un văr la țară să nu afle ai mei. Pe atunci călăream haiducește, desculț și fără șa. Apoi am mai luat doi cai și deja era nevoie de un loc unde să-i ținem. Căutând o locație potrivită, am ajuns la Vârfu Câmpului, județul Botoșani, comuna de unde erau bunicii de pe partea mamei. Așa cum se întâmplă când ceva e menit, toate drumurile și oamenii întâlniți m-au condus la o fostă proprietate a familiei Moruzzi, pe un vârf de deal, la poalele pădurii, cu vedere amplă spre Lunca Siretului. Mai întâi am construit un grajd, apoi am vrut să facem o căsuță pentru noi. Cum echipa formată din arhitect și doi meșteri iscusiți cu care am lucrat a fost foarte inspirată de locație, căsuța a devenit pensiune. Apoi două vaci au devenit multe, și câteva capre și mai multe. Așa arată acum Domeniul “Cai de Vis“: un conac boieresc la poalele pădurii, grajdul cu 15 cai de rasă, manejul în aer liber și caprele, văcuțele, găinile și culturile proprii care ne asigură sursa alimentației bio pe care o oferim oaspeților noștri.

A.M.: Să rămânem la același capitol, de vis; cum este femeia de vis pentru Vlad Iftime?

V.I.: Ce mi se pare mai important e ceea ce devenim în relație. E important să putem vorbi cu ușurință despre orice, de la o idee de-a lui Dostoievski, până la o știre de can-can sau o problemă din relația noastră. Vreau să simt că e preocupată de binele meu, dar în același timp că se poate baza pe mine. Ca și individualitate, sunt atras de o femeie puternică, hotărâtă, chiar puțin instinctuală, dar feminină și caldă.

A.M.: Cum arată o zi din viața ta și cum ar arăta o zi de vis din viața ta?

V.I. Am o toleranță scăzută pentru rutină, așa că, intenționat sau fără să vreau, fac în așa fel încât să nu semene prea mult zilele mele între ele; vorbesc cu mulți oameni, petrec mai mult timp decât aș vrea la telefon și la calculator. Constanta cea mai puternică a zilelor mele este că încerc să fac sport în mod regulat și să fiu alături de cei dragi. Fără să fiu modest, o zi perfectă ar fi la “Cai de Vis“, cu mic dejun luat pe terasa dinspre pădure, apoi plimbare călare pe dealuri; câțiva oaspeți la cină de la care să am ce învăța, cu un pahar de vin bun, rece și să adorm în “Camera Bunicii“, pe sobă, în așternuturi brodate, alături de cine trebuie …

A.M.: Care ar fi acele lecții de viață la care tu ții cel mai mult și pe care le-ai putea împărtăși cu tinerii aflați în căutarea succesului?

V.I.: În primul rând încerc să nu uit că 80% din ceea ce sunt se datorează ajutorului lui Dumnezeu, alor mei și poate chiar norocului; asta e ceea ce mă ține cu picioarele pe pământ. Mi se pare important să nu uiți niciodată care sunt lucrurile cu adevărat importante și să-ți păstrezi o oarecare detașare de ceea ce construiești, pentru a-ți păstra obiectivitatea și sănătatea. Și, deși e un clișeu, să faci ceea ce îți place, pentru că de acolo ai cea mai mare energie și inspirație. Și să nu te lași bătut … prea repede.

A.M.: La ”Cai de Vis” se vede imediat pasiunea pe care tu ai pus-o în acest loc. Ce alte pasiuni mai are Vlad Iftime? Ce anume te face fericit?

V.I.: Sunt pasionat de fotografie, mi s-a părut o formă de artă accesibilă mie și care mă ajută să-mi exprim viziunea asupra lumii. Îmi place să fac sport, cum am spus, pentru că, pe langă că e sănătos, îți construiește caracterul și ambiția; două din sporturile preferate sunt echitația și kite-boarding-ul. Îmi place să călătoresc, să descopăr lucruri și locuri noi, dar mai ales oameni. Așa că, pe lângă o zi de vis la “Cai de vis“, sunt fericit într-o excursie în care am ocazia să le fac pe toate de mai sus.

A.M.: Cum reușești să faci o glumă din orice și să faci totul cu zâmbetul pe buze?

V.I.: Nu pot să spun că fac totul cu zâmbetul pe buze, dar încerc să privesc lucrurile cât mai simplu, și umorul e un mod de a nu complica excesiv viața. Instructorul meu de arte marțiale spunea că și un pumn dacă-l iei, corpul îl primește mai ușor dacă zâmbești; zâmbetul e expresia externă a bucuriei, și chiar daca e forțat, corpul și creierul simt că e rost de fericire.

A.M.: Tradiția spune că la sfarșit de interviu trebuie să lași un mesaj pentru femeile care citesc. Te bagi?

V.I.: Cred că esența a ceea ce am povestit mai sus: copilărie, iubire de natură, liberatate și bucurie de a trăi se pot regăsi în proiectul pe care l-am investit cu tot ce am mai bun în mine, la Domeniul “Cai de vis“. Așa că le invit pe cititoare într-un loc pe care eu îl consider special și unde vor fi primite ca și oaspeți, nu doar ca și clienți.

Share
Andreea Ignat
Andreea Ignat
Sunt o femeie fericită, care își trăiește viața din plin, cu zâmbetul pe buze. Sunt mamă, blogger, om de comunicare și PR, iar ca pasiuni bifez cu mare plăcere scrisul și cititul.

5 Comments

  1. Cristi says:

    Subscriu intru totul articolului. Andreea a reusit, cu maiestria cuvintelor ce o caracterizeaza, sa-l zugraveasca pe Vlad in adevaratele sale culori.

    Merita mentionat unul din lucrurile invatate de la el, argument suprem inspre a face, a construi si a actiona: ce nu se materializeaza se idealizeaza.

  2. Andreea Marc says:

    Mersi de cuvinte, Cristi! Mă bucur că am reuşit acest lucru. Oricum, a fost o reală plăcere!

  3. Georgiana Vieru says:

    Absolut superb interviul, Andreea! Pe langa faptul ca imi doresc acum teribil sa ajung la Cai de Vis, m-a si inspirat tare mult omul asta fain!:)

  4. Andreea Marc says:

    Mersi, Georgiana! Știam eu că fac o treabă bună dacă vi-l prezint pe Vlad. Ah, și vei avea ocazia să îl cunoști cât de curând 🙂

  5. […] Iftime de la Cai de Vis, bărbatul care mă fascinase cu poveștile lui și căruia îi luasem un interviu pe Belva acum o lună? Ei bine, se pare că Vlad continuă să adune buline albe și să ne […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.