Azi vopsesc ouăle
April 22, 2011
Pași către Înviere – Vinerea Patimilor
April 22, 2011

Vizită la bunica

Week-end-ul acesta mi-a fost dor. De casa mea, de fratele meu, dar mai ales de bunica mea, persoana căreia îi port cel mai mare drag şi respect.

Am călătorit 4 ore cu trenul, încă una cu microbuzul şi am ajuns în locul unde mi-am petrecut mare parte a copilăriei. Nu mai arată la fel. Mi se pare pustiu, cenuşiul predomină, iar plăcerea cu care păşeam odată pe drumul pietros nu mai e aceeaşi. Sunt sigură că nu locul s-a schimbat, ci eu. Când eşti copil iarba este mai verde, aerul este mai respirabil, micile plăceri devin adevărate experienţe fericite.

Pe bunica o găsesc ca întotdeauna, în grădină. Adună flori. O îmbrăţişez cu duioşie şi  simt cum tremură de emoţie, acea emoţie datorată unei stări de bucurie ce nu poate fi exprimată. Deşi nu am vizitat-o de foarte mult timp, nu-mi reproşează nimic. Este doar fericită.

Poposesc 4 ore. Bunicii îi place să vorbească, iar mie îmi place să o privesc şi să o ascult. Îmi place fiecare zâmbet, fiecare privire plină de căldură, ochii umezi de dor şi curiozitatea pe care o afişează atunci când mă întreabă ce mai fac. Da, o studiez pe îndelete şi concluzionez: mi-a lipsit foarte mult!

Au trecut repede aceste ore. Aş mai fi stat, dar timpul nu-mi mai permite. Bunica mea nu trădează nicio urmă de supărare atunci când mă priveşte cum mă îmbrac. E o femeie puternică.

În timp ce mă îndrept către poartă, nu mă pot abţine să nu mă întreb: oare când voi reveni, o voi găsi tot aici, adunând flori din grădină? Şi lacrimile mele apar mai repede decât ale ei.

 

Sursa foto

Share
Irina Butnaru
Irina Butnaru
O zgubilitică ce își pavează drumul prin viață cu intenții bune și zâmbete. Cam asta sunt eu. Împăciuitoare de cele mai multe ori și revoltată de nedreptăți atunci când le constat. Simt că tinerețea e o stare de spirit și nu are legătură cu vârsta, iar atunci când contextul permite, condimentez totul cu năstrușnicii și naivitate de copil. Sunt convinsă că totul se întâmplă cu un motiv și la momentul potrivit. Mereu în căutarea echilibrului și a soarelui de dincolo de nori, mă încăpățânez să văd partea pozitivă a oamenilor sau a situațiilor ce par a fi doar negative.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *