Un om, două fețe
September 17, 2015
scrisoare catre mine la 70 de ani
Scrisoare către mine la 70 de ani
September 21, 2015

Vai, dar du-te odată!

Ştiţi cât e de stresant atunci când nu-ţi poţi scoate o melodie din minte? Când creierul tău fredonează tâmpenia aia şi la 1 dimineaţa?

Vă aduceţi aminte toate chinurile la care vă imaginaţi că-l supuneţi pe cel ce v-a băgat în cap cântecul respectiv? Sigur vă imaginaţi că strângeţi pe careva de gât şi încercaţi din răsputeri să vă aduceţi aminte versurile unei melodii cu totul diferite, doar-doar reuşiţi să adormiţi cu alt zumzet în minte, nu-i aşa?

Mie mi se întâmplă „plăceri” de genul ăsta, periodic. Iar, în afară de colegii binevoitori care-mi dau primul single al fetei lui Minune, omul care mă chinuie şi căruia nu am ce-i face, e un puşti de vreo 20 de ani. Eu suspectez că are ceva probleme psihice, pentru că ştie doar două „şlagăre” româneşti şi, când îl apucă, insistă cu ele prin cartier. Anul trecut ajunsese la preselecţia pentru un show de talente, unde fusese oprit repejor. Şi nu pentru că nu ar avea voce faină, ci pentru că insistă să cânte într-un microfon vechi, conectat la un amplificator şi mai vechi, cu „efecte speciale” de ecou.

Nu i-am reţinut numele şi nici nu cred că voi reuşi vreodată, dar pe cât mă enervează, pe atât mi-e milă de el. Omul e fericit atunci când cântă în tot cartierul, oprindu-se să repete aceeaşi melodie la fiecare bloc. Da, le ia la rând!! Ba chiar strecoară un „mulţumesc foarte mult” între strofe. Eu am dedus că e fericit, în felul lui, dar nu pot să nu mă întreb ce l-a făcut să facă asta. Unde s-a născut? Cine l-a crescut? A mers vreodată la şcoală? L-a dus cineva de mânuţă la un medic să-i facă un control din cap până-n picioare? Unde doarme iarna? Ce mănâncă?

Şi, nu în ultimul rând, de unde naiba a făcut rost de amplificator şi de microfon?

Şi când toate aceste întrebări mă chinuie noaptea, iar melodia cântată fals îmi strică liniştea minţii, încerc să mă calmez şi-mi notez pe telefon că e musai să vă povestesc şi vouă, pe Belva.

Aşadar, dacă aveţi curaj şi sânge rece, puteţi asculta melodia de ieri, în varianta ei originală, cu foarte puţin mai sinistră:

 

Sursa foto: hahafunnyjokes.com

Share

3 Comments

  1. Ți-am zis că am auzit melodia asta odată la o înmormântare? 😀

  2. Smaranda Biliuţi says:

    Nu stiu daca sa plang sau sa rad… Mi se pare sinistru 😀

  3. Raluca says:

    Eu mai aveam oleaca si-l bateam ca era sa-mi trezeasca pruncul intr-o zi… dar da… si mie mi-e mila de el…dar tare enervant e…. :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *