Azi pleacă Bertha
January 27, 2014
Meniu complet de la prima întâlnire?
January 27, 2014

Un pas, un fum

Pe vremea când încă mai aveam dubii în legătură cu barza şi apariţia copiilor pe lume, singura persoană pe care o observam că fumează pe stradă era tata. În plimbările noastre spre prieteni de familie şi rude, îşi mai aprindea câte o ţigară, spunând că aşa timpul pare să se scurgă mai repede. Din perioada aceea nu am nici o amintire cu vreo femeie care să fumeze pe stradă.

Anii au mai trecut şi prima imagine de acest fel mi-a apărut în faţa ochilor când urmăream, pe ascuns, un film de acţiune la televizor. Trecuse de ceva timp ora de culcare, iar eu, cu ochii semi-deschişi, încercam să-i păcălesc pe ai mei părinţi că dorm şi să văd filmul acela până la final. Numele său nu are relevanţă. Însă, dama de companie, sprijinită cu un umăr de un perete, pe o stradă cu un singur bec, având o costumaţie sumară, un botic încărcat de roşu şi o ţigară în colţul gurii, m-a cam marcat.

Când am ajuns adolescentă şi rebeliunea m-a lovit din plin, m-am apucat şi eu de fumat. Fumam la petreceri, fumam pe bănci, în parcuri, fumam în restaurante şi cluburi şi la amici acasă. Dar niciodată pe stradă, în timp ce mă îndreptam către un loc anume.

Mint. Am făcut asta o dată. Mă plimbam cu o prietenă bună şi am rugat-o să ne oprim să fumăm o ţigară, pe o bancă. M-a privit uimită şi m-a întrebat „Dar de ce nu îţi aprinzi una în timp ce mergem?” şi nu am ştiut cum să-i răspund. Drept urmare, mi-am aprins o ţigară şi am continuat să merg. Şi înainte să-mi spuneţi că nu ar trebui să îmi pese de părerea lumii despre mine, ştiu despre această teorie, dar tot am simţit atunci că toate privirile, fie ele străine, mă judecau, mă condamnau, mă ridiculizau. M-am simţit mică şi umilită, deşi nimeni nu-mi adresase vreo jignire. Şi de atunci nu am mai fumat niciodată pe stradă.

Şi nu, nu mi se pare senzual, atrăgător, sexy, incitant, impresionant… la naiba, feminin, să te plimbi pe bulevard, parcă scoasă din ţiplă, cu părul fluturându-ţi în vânt şi priviri de bărbaţi însetaţi lipindu-se de tine şi să-ţi extragi tacticos o ţigară din pachet, să o aprinzi şi să sufli fumul, în timp ce aştepţi să se facă verde semaforul. Pentru cele care au o atitudine mai desprinsă din emisiunile cu hip-hop-eri, poate ar părea „cul”, „şmecher”, „foarte tare, frate” să pufăi şi să scoţi fum pe toate găurile, în timp ce te duci să cumperi pâine; dar pentru domnișoarele care vor să fie tratate ca niște domnișoare și nu ca niște băieți de cartier, nu mi se pare deloc frumos.

Poate e de vină acea imagine din copilărie sau poate sentimentul pe care l-am avut atunci când am încercat şi eu să fumez pe stradă, dar îmi displace total acest obicei; iar codul bunelor maniere, oricât de „învechit” ar părea în ochii unora, îmi susţine ideea.

Sursa foto: pinterest.com

Share

3 Comments

  1. Diana says:

    Şi mie mi se pare chiar…vulgar ca o femeie să fumeze pe stradă. Nu o face cu nimic mai deosebită. Întotdeauna am avut o reţinere faţă de tipele gen.

    E mai ok să o faci pentru tine, că îţi place, că te relaxează, dar nu pe stradă. Nu.

  2. Eu nu am o reținere față de ele. Adică nu aș refuza să cunosc o persoană și să o judec doar pt asta, dar nu mi se pare estetic. 😀 Mulțumesc pentru comentariu, Diana!

  3. Javra says:

    Şi mie îmi displace să văd o femeie singură fumând pe stradă. Dacă ar fi însoţită de un bărbat, parcă imaginea ei nu mai e atât de vulgară. Eu însumi, când aveam o prietenă care fuma, eram rugat uneori să aprind o ţigară, ca să-i dau şi ei să tragă un fum pe stradă.
    La fel de vulgară mi se pare şi o femeie care bea dintr-o sticlă de bere. Logic privind lucrurile, ambele sexe au aceleaşi drepturi, însă uite că nu-i aşa. Unele cutume e greu să fie schimbate.
    Iar faptul că doreşti să le păstrezi, te onorează.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *