role-playing
Despre role-playing
September 16, 2015
Vai, dar du-te odată!
September 18, 2015

Oare de ce ai impresia că nu te văd, că nu te simt, că nu-mi dau seama? Doar pentru că zâmbesc în continuare și aleg să nu mă enervez din cauza celor două fețe ale tale, chiar trăiești cu ideea că te cred pe cuvânt?

Așa naivă par? Așa copilă mă crezi? Da, am 25 de ani. Tu ai mai mult sau mai puțin, în funcție de ce față alegi să afișezi uneori. Dar chiar nu poți mai bine de atât? Dacă tot te prefaci, dacă tot minți, dacă tot inventezi, de ce nu înveți să o faci mai bine? De ce nu te perfecționezi? Poate așa chiar te-ar crede lumea și nu ar mai exista oameni care să te judece, să te eticheteze, să te citească. Ai ascunde totul atât de bine încât ai da impresia că s-a reîncarnat Maica Teresa în tine.

Mă umpli de complimente, îmi zâmbești când ne găsim întâmplător, sau nu, pe stradă; îmi strângi umărul prietenește și îmi povestești necazurile tale. Râdem, glumim, totul e roz pe o rază de 10 m în jurul nostru.

Dar, deodată, eu mă întorc o clipă cu spatele și scenariul se mută în Danemarca. Îmi miroase a putred dar zic că mi se pare. Că mă înșală intuiția. Că am nasul înfundat. Că ești o persoană bună și n-ai avea de ce să mă teleportezi tocmai acolo.

N-ai avea de ce să arunci cu vorbe jignitoare; căci nu ți-am greșit din câte îmi amintesc. N-ai avea de ce să mă iei în râs, căci era vorba să râdem împreună. N-ai avea de ce să mă critici pe după stâlp, dacă am stabilit că ne place să spunem lucrurilor pe nume și în față. Am stabilit că de aia avem gură: să vorbim unul cu altul, nu unul despre altul.

Și te văd, te știu, te recunosc. Pereții au urechi și ferestrele ochi, dacă nu știai. Și, mai nou, au și wi-fi iar informația ajunge la destinația „greșită” mai repede decât te aștepți.

Și nu ești doar tu, mai sunt și alții/altele. Vă tot întâlnesc, oriunde m-aș îndrepta, deși fac tot posibilul să vă evit și să mă înconjor doar cu oameni de calitate, care nu sunt incomodați de prezența mea. Și dacă te simți jignit(ă), îmi cer scuze! Nu aș fi insinuat că nu ești om de calitate, dacă nu insistai să-ți afișezi ambele fețe, atât de nonșalant, în compania mea.

Nu sufăr, nu am insomnii cu săptămânile din cauza asta. Fii cu inima împăcată! Doar vreau să fiu fericită, așa cum probabil îți dorești și tu și fiecare om de pe planetă. Iar dacă micile răutăți te fac să fii un om împlinit, fă asta în continuare, din partea mea; dar măcar învață să o faci mai blat, mai ascuns, mai cu juma’ de gură. Că nu se știe niciodată când dai de cineva care nu are mai mult de două clase și-ți frige o mamă de bătaie, de o să-ți amorțească ambele fețe!

sursa foto: impartnow.org

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.