Azi mă uit la stand-up comedy
February 5, 2014
Azi mă joc cu copiii mei
February 6, 2014

Un motiv serios pentru care urăsc să merg la nunți

Da, este adevărat, eu urăsc să merg la nunți și am mai scris despre acest subiect. Urăsc să merg la nunțile din ziua de astăzi pentru că au devenit un fel de „afacere” din care fiecare are ceva de câștigat: de la preot până la florar, muzicanți, patroni de restaurante și toți cei implicați în organizarea unui astfel de eveniment. Cei care nu au de câștigat sunt invitații, pentru că ei trebuie să scoată din buzunar sume considerabile pentru a putea merge la o nuntă.

Acesta este subiectul pe care îmi doresc să îl dezvolt astăzi…. sumele de bani care s-au dat și în continuare, se dau la nunți. Nu am fost niciodată de acord cu această condiționare cu atât mai mult cu cât am observat că există și o cutumă ușor ciudată în lumea „nuntașilor”: cât a dat el/ea la mine voi da și eu la el/ea. De asemenea, se pare, că “darul” variază în funcție de locația aleasă de mire și mireasă, mai pe scurt, dacă alegi o locație de doi lei, așteaptă-te să primești tot atât în plicul de la sfârșitul parangheliei. Dacă ai o locație fastuoasă, secondată de un meniu ales, atunci invitații vor contribui la bunăstarea noului cuplu cu ceva mai mulți bani.

Interesant este faptul că am întâlnit persoane care vin cu o anumită sumă de bani în buzunar la nunta la care sunt invitați și dacă nu sunt mulțumiți de “tratație” mai scad din acea sumă câțiva parai. Adică nu oferi un “dar” din toată inima noii familii, ci stai pe margine și evaluezi toată seara dacă ți-au fost îndeplinite așteptările, și dacă da, sari cu bănuțul, dacă nu, îți păstrezi și ție o parte din ei. Ca să nu mai amintim multele persoane (poate chiar prieteni dragi ai cuplului) care refuză să vină la nuntă din pricina sumelor mari pe care sunt nevoiți să le scoată din buzunar (un minimum de 8-10 milioane de cuplu). Pe lângă această contribuție, se pun la socoteală hainele de gală, aranjatul părului, machiajul etc. etc. – în final, o sumă care depășește mult salariul cel puțin al unuia dintre membrii cuplului invitat. Până la urmă, trăgând linie, mulți invitați preferă să spună pas unui astfel de eveniment și noi (mirele/mireasa) rămânem bosumflați că nu ne vin oameni la nuntă.

O altă ciudățenie pe care nu am reușit să o înțeleg este cea cu împrumutatul banilor (din bancă sau de la părinți, nu știu care variantă este mai rea) pentru ca cei doi să își poată face “nunta mult visată”. Adică îți faci o rată de câteva sute de euro pe lună ca să îți poți cumpăra o rochie de mireasă scumpă din nu știu ce material prețios, te întinzi la 100 de invitați, dintre care doar 20 îți sunt cu adevărat apropiați, te înfingi în cel mai scump meniu pentru că “sună bine” și tot așa faci o serie de alegeri neinspirate cu motivația că “o dată în viață te măriți/însori”. Apoi îți blestemi zilele că nu mai ai bani să faci nimic frumos în viață pentru că ai de plătit o rată, sau mai rău, iau naștere o serie de conflicte inutile între familii pe subiectul: cine a dat mai mult pentru fiu-su/fiică-sa.

Este posibil să văd lucrurile prea tranșant însă nu acesta este ceea ce înțeleg eu prin căsătorie.

Sursă foto: denisseflower.ro

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.