Tati mănâncă după ce eu adorm
July 13, 2015
O seară cu fetele este ca o săptămână de concediu
August 3, 2015

Un meci … de fotbal

De regulă pricep chestiile relativ repede, dacă are cine să mi le explice. Dar cu fotbalul e greu, greu tare.
Şi nu că nu aş fi încercat. Am fost chiar şi pe stadion. Şi nu o singură dată. De mai multe ori, în etape diferite ale vieţii mele, în ideea în care odată cu trecerea timpului percepi lucrurile diferit şi ce nu ai înţeles mai devreme înţelegi pe măsură ce mai capeţi “minte”.
Doar că, nu ştiu din care motive anume, nu m-am focusat destul. Fie vorba între noi, mi-am repetat de multe ori în gând “Focus, Raluca! Focus!”. Am ţipat eu la mine în mintea mea. Îmi pierdusem răbdarea. Dar tot nu.

Însă experienţa s-a meritat. Ultimul meci la care am fost a fost cam plictisitor din punctul de vedere al acţiunii, plus că distanţa până la faţa locului e mare şi nu vezi fazele clar. S-a simţit lipsa reluărilor şi zoom-ul pe elementele de “clătit ochii”. Cei cu adevărat pătimaşi apelează la internet pentru a se asigura de corectitudinea deciziilor de arbitraj – de parcă ar mai putea schimba ceva, iar cei care sunt acolo din întâmplare privesc în jurul lor. Observă.

Asta am făcut eu. Sunt multe lucruri pe care le vezi, dar ceea ce m-a surprins la modul cel mai plăcut a fost prezenţa suporterilor cu maniere. Da, erau destul de mulţi cei care ţipau şi spărgeau seminţe, erau şi cei care spărgeau seminţe cu stil (Da! Se poate, deşi e greu de imaginat.) şi mai erau şi cei care păreau exemple din codul bunelor maniere. Îmbrăcaţi cu stil, ţinută sport, dar nu cu numele brand-ului mai mare decât piesa vestimentară, cu o atitutine modestă şi cu un comportament civilizat. Se bucurau discret şi se vedea pasiunea pentru acest sport fără să fie extravaganţi în manifestarea trăirilor. I-am admirat şi m-am bucurat să realizez că sunt şi specii “pe cale de apariţie”.

Îmi cer scuze dacă am o imagine deformată asupra a ceea ce înseamnă suporter în România, Iaşi. Poate mi se trage de la episodul din timpul facultăţii în care m-am nimerit la momentul nepotrivit, în locul total nepotrivit – autobuzul spre Copou – în seara unui meci. Cred că am invocat toate forţele Universului pentru a mă ajuta să ajung în siguranţă în camera de cămin. Un autobuz nou a fost vandalizat fără un motiv anume şi urechile mele au auzit mai multe înjurături pe secundă decât mi-am putut imagina vreodată că aş suporta. Prea multă violenţă gratuită. Am avut senzaţia că sunt într-un vas aventurat în larg pe timpul celei mai cumplite furtuni. Ne clătinam şi când stăteam la semafor. Mi-a rămas profund întipărită imaginea în minte.

Dar se pare că lucrurile pot sta şi altfel. În concluzie, mai merg la meci. Hai Steaua! Şşşşt … Rămâne între noi faptul că eram în galeria Poli.

 

Sursa foto: https://www.puzzle-puzzle.cz

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.