Culmea alimentației
February 22, 2014
Astăzi merg la cumpărături cu fetele
February 22, 2014

Tu pe ce uşă intri?

Am descoperit farmecul uşilor culisante (sau glisante, depinde de fiecare cum vrea să le spună) acum 12 ani, când ne-am mutat cu ai mei într-un apartament în centru. Acolo locuiseră bunicii înainte, dar după un morman de bani investiţi, după câţiva pereţi dărâmaţi şi două balcoane închise, locul nu mai semăna cu ce fusese odinioară: acum era luminos, aerisit, modern, pe scurt, fain tare!

Rămăsese însă o problemă de rezolvat, aceea a uşilor din casă. Muuulte uşi, care ocupau prea mult spaţiu, îţi stăteau în cale şi în care te agăţai măcar de 2-3 ori pe săptămână. Aşadar, primele uşi culisante au fost puse de test – „hai să vedem cam cum e, dacă arată drăguţ, dacă sunt eficiente şi dacă ne obişnuim cu ele, poate punem în toată casa”. Deşi erau de aluminiu alb, atmosfera nu avea niminc în comun cu cea a unui birou sau a unui cabinet, aşa că ai mei şi-au făcut curaj şi au echipat corespunzător tot apartamentul. A fost cel mai fain apartament în care am locuit, până acum!

De atunci îmi spun că, în cazul în care voi avea de renovat o casă cu spaţii mici, voi pune uşi culisante. Ca un făcut, iarna asta renovez, aşa că m-am apucat de căutat şi de cerut oferte de preţ pentru uşi culisante, de aluminiu. Entuziasmul meu a fost repede zdrobit de preţurile primite, şi, de unde visam la un aluminiu culoarea lemnului, am ajuns să am coşmaruri cu aluminiu alb şi scump, deşi aproape la jumatea preţului celui frumos colorat. M-am mai gândit un pic şi mi-am făcut curaj să văd cât ar costa nişte uşi culisante de lemn. De ce să umblu cu cioara vopsită, nu?

Preţurile la uşi de lemn mi-au dat mai puţine palpitaţii, ba chiar am găsit o firmă care le avea decente şi iar am început să ţopăi, veselă că voi avea uşile mult visate. Bine, cele de lemn nu izolează fonic deloc, sunt mai mult aşa… să zici că ai închis (prin culisare) uşa la cameră, dar cât timp câştig spaţiu, am zis că merg pe sistemul ăsta. Firma la care le găsisem mi-a dat posibilitatea de a sabla un model propriu pe geamul uşilor, aşa că am tras artistul de mânecă şi i-am dat treabă (de făcut repejor un design frumos tare, care să ne reprezinte pe amândoi şi care să meargă pe un geam de uşă).

Am trimis modelul pe mail, am întrebat la departamentul tehnic dacă se poate face şi cum (să ştiu şi eu dom’le cum se sablează un geam!) şi-am stabilit să vină un nene să facă măsurătorile necesare. Cât îşi trăgea sufletul bormaşina, a sunat şi nenea la uşă. I-am deschis cu tot optimismul meu în braţe, plus un zâmbet din ăla maaare de tot şi i-am arătat unde vor veni viitoarele mele uşi culisante.

Nenea s-a uitat şi, din două vorbe, mi-a înecat toate corăbiile: NU se pot pune uşi culisante în acest apartament, din cauza pereţilor şi a grinzilor!

„Da’ cum, dar totuşi, chiar nu este vreo soluţie?”

Răspunsul negativ categoric a determinat un şir lung de „gânduri bune” la adresa proiectantului care s-a gândit să facă bloc pe cadre, iar eu a trebuit să mă resemnez cu gândul că voi avea uşi normale. Cu sticlă sablată custom, dar normale.

Totuşi nu renunţ, iar în viitor voi intra pe uşi culisante! Exact cum vrea si pisica din video-ul de mai jos.

Sursa foto: melissasmithspaces.files.wordpress.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.