Stupidă senectute timpurie
February 10, 2012
Văd zilnic, urăsc tot mai mult!
February 10, 2012

Tu de ce te-ai căsători?

Uneori am tendința de a scrie despre o grămadă de lucruri și apoi mă opresc pentru că știu că există persoane care le vor citi și care se vor simți jignite. Acest articol trebuia să fie scris de aproximativ șaptezeci de ori până acum dar, din motivul tocmai enunțat, el a fost omorât în fașă în nenumărate rânduri.

Deși, atunci când eram mică, m-am îmbrăcat și eu pe furiș cu rochia de mireasă a mamei și m-am învârtit entuziasmată în fața oglinzii, visând că voi fi salvată de un Făt Frumos călare pe un cal alb, anii au trecut și recunosc că, în prezent, nu mă mai impresionează nici o rochie albă, nici un buchet al miresei, nici un cal alb, nici un trash the dress și nici un preot.

Mai mult chiar, uneori simt așa, o formă de revoltă în interiorul meu, atunci când văd diverse fotografii “originale” cu același prim-plan pe verighete, aceeași miri pozând romantic în fața unui zid, aceleași ipostaze originale ale miresei în fața unui avion, același cuplu pe același vârf de deal uitându-se înspre același viitor luminos și pupându-se cu aceeași tandrețe.

Mi-ar plăcea să fiu și eu cuprinsă de o doză de entuziasm atunci când mă gândesc la anumite obiecte sau acte specifice insititutiei căsătoriei, dar mă lasă rece. Nu mi se pare o diferență foarte mare între a locui împreună, necăsătoriți fiind și a locui împreună, căsătoriți fiind. În afară de faptul că unchiul de la țară n-o să mă mai judece, că bunica va avea bucuria că m-a văzut cu voal pe cap și că, probabil, este mult mai ușor să fac un împrumut la bancă, nu mai văd alte motive.

Nu înțeleg de ce trebuie să fim presați de acest aspect și să ne gândim că TREBUIE să îl facem. Nu înțeleg de ce nu ne-ar fi bine locuind împreună și comportându-ne ca și când am fi căsătoriți. Știu că este clișeu, dar nu am nevoie de o hârtie pentru a mă simți în siguranță. Și, dacă aș avea nevoie de așa ceva, probabil că oricum nu m-aș simți în siguranță. Plus că este mult mai greu să anulezi acea hârtie.

Care este motivul pentru care oamenii se căsătoresc?

Sursa foto: Flickr.com

Share

13 Comments

  1. Raluca Maier says:

    Pentru ca asa au fost crescuti/educati sa considera ca trebuie facut, din cauza societatii care le-o impune in mod indirect, pentru parinti/bunici sau alte rude, de curiozitate, ca sa-i faca in ciuda cuiva, ca sa demonstreze ceva, din interese financiare, ca sa-si schimbe nationalitatea, ca sa poate face un copil fara sa fie judecati, ca sa nu se mai simta nelalocul lor in grupul de prieteni unde toti sunt casatoriti, ca sa fie siguri ca persoana pe care o iubesc nu mai poate fugi de langa ei sau cel putin nu asa usor (mai ales in cazul baietilor, de teama de a nu fi parasiti, atunci cand se-ndragostesc cu adevarat).

  2. clamaria says:

    E foarte normal sa ti doresti sa fii casatorit si e foarte corect sa nu ti doresti. Nu mai sintem in 1900 cind daca treceai de 17-18 ani erai in oprobiul public daca nu te casatoreai.
    Ininte sa ma casatoresc, vorba ta, imi placea sa i vad pe altii in asemenea ipostaza, chiar ma duceam cu placere la nunti, eram d-ra de onoare si alte alea. Atunci nu ma vedeam imbracata in mireasa, mergind spre altar.
    Ceva s-a schimbat insa, pe parcursul relatiei si cind sotul meu m-a cerut de sotie am zis da. A fost ceva absolut normal, ca si cum asa trebuia, nu mi-am pus o secunda nici un fel de intrebare. A venit cu timpul cred sau na, imbatrinesc si am nevoie de siguranta unei familii cu acte? :))
    E o chestiune de alegere pina la urma, mie imi sint dragi si aia de se merita si asa de nu 🙂

  3. Paula Alixandrov says:

    Ines, ai dreptate, un act nu-ti asigura fericirea in doi si nu-ti ofera siguranta ca veti ramane impreuna pana la adanci batraneti. Mie casatoria mi se pare un act responsabil, asumat de doi oameni maturi, care transmit lumii mesajul: asta e persoana alaturi de care aleg sa imi implinesc visele, asta e relatia in care vreau sa investesc. Depinde de fiecare daca face nunta cu alai sau o nunta simpla, doar cu cei mai apropiati prieteni, dar eu vreau sa le despart pe cele doua: petrecerea de nunta si declaratia pe care o fac lumii o data cu casatoria.

  4. carmen says:

    Cred ca Claudia are dreptate… Depinde mult de varsta, de nivelul relatiei, de cei din jurul tau, de cum ai fost crescut si aici nu ma refer la educatie ci daca in familie a existat cultul casatoriei, al bisericii.

  5. cris says:

    Daaa, si eu am o repulsie fata de ceea ce inseamna “casatorie”. nu stiu sa-mi explic cu exactitate de ce.
    totusi, ideea de a avea un copil in afara casatoriei ma face sa imi pun ceva, ceva intrebati. atat.

    bine, si ideea de a avea copii, in ultimul timp, e pusa serios la indoiala. 😀
    astept un articol si pe tema asta. a avea sau nu copii. 🙂

  6. Ines Prodan says:

    @cris: eu aș scrie și un articol despre a avea sau nu copii, dar mi-e teamă că o să-mi pierd toți prietenii :). Dar s-a mai scris pe Belva despre subiectul ăsta: http://belva.ro/mixul-perfect-bebe-cariera/

  7. Catalina says:

    singurul aspect cu vreo influență asupra mea ar fi cel religios, așa am fost crescută și mi se pare o tradiție frumoasă (pe lângă o mare taină). dar, vorba cuiva, toate la timpul lor 🙂

  8. Teo Grigorie says:

    Eu cred ca daca esti satula de acelasi tipar de nunti, poti oricand sa faci tu ceva original :). Pe urma, eu cred ca doar prin casatorie te poti numi cu adevarat Familie. Pana atunci, totul e asa, provizoriu si stii ca nu ti-ai asumat cu adevarat o responsabilitate. De maritat nu te mariti pentru nunta, ci pentru ca vrei sa-ti intemeiezi familia ta. Pentru mine, casatoria nu e un act sau slujba de la biserica, ci un pas frumos spre viitor. Si mi se pare tare frumos cand un barbat isi prezinta partenera “ea este sotia mea”. 🙂

  9. Asa este, Teo. Si pentru mine casatoria a fost un alt pas al relatiei, nu actul sau slujba la biserica (la care era sa nu mai ajungem, dar asta e alta poveste). Desii parintii mei sunt destul de traditionalisti si nunta a avut loc la tara (Lacul Rosu) noi am personalizat evenimentul sa ni se potrivesca: eu am purtat balerini, nu tocuri, am avut un DJ, nu formatie, Daniel si-a vopsit suvite blonde si am baut din pahare decorate de noi pe care la final le-am spart (sa nu mai bea nimeni din ele) si alte mici detalii care au facut tot farmecul.
    Nu tre sa te concentrezi pe aspectele formale, ci pe traseul firesc al relatiei: daca ajungeti acolo bine, daca nu, la fel de bine. Si sa stii ca diferente intre a sta impreuna necasatoriti si a sta impreuna casatoriti nu sunt decat daca vreri voi sa fie, daca va simtiti constransi de certificatul ala!

  10. Pentru ca e o iluzie tare frumoasa. Asa se termina cartile de ne fac sa suspinam si mai toate filmele romantice: o rochie alba, o pereche de verighete si doi oameni care radiaza de fericire.

    Si pentru ca ne confera un comfort. E altceva cand ai siguranta unui document si nu-ti pui in cap intreaga familie. E altceva cand copiii tai nu vor trebui sa explice de ce parintii lor au nume de familie diferite.

    Pana la urma fiecare isi face casnicia, ca si relatia, fericita sau nu. 😀

  11. Un sot fericit says:

    Ines, cred ca decizia de a te casatori sau nu este total subiectiva si depinde de la om la om. Pana si miscarea gay aspira sa aiba dreptul de a se casatori si adopta copii, ciudat nu?

    Pentru mine casatoria nu are nimic a face cu neamurile, pozele si obiceiurile. Cel mai mult m-a atras ideea de angajament in fata partenerului si binecuvantarea lui Dumnezeu.

    In plus, ca un sot fericit poti sa-ti spun ca dupa casatorie am dobandit un “warm fuzzy feeling inside” 😀

  12. Ines Prodan says:

    @Un soț fericit: cu ultima afirmație m-ai făcut curioasă. Aș vrea să eu să experimentez warm fuzzy feeling-ul despre care vorbești :).

  13. lorelaylilu says:

    Chiar uitasem cat de frumos scrie Ines!Casatoria…of!Doamne!fara comentarii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.