50 Shades of Grey sau cum să strici un roman erotic perfect în regulă
February 10, 2014
Astăzi vorbesc în engleză
February 11, 2014

Tu chiar crezi că îl meriți?

Iubesc copiii. Simt nevoia să spun asta de la bun început, ca să nu mă înțelegeți greșit. Am grijă de aproximativ 30 de ființe, în fiecare zi, și chiar dacă uneori e destul de dificil, de cele mai multe ori e minunat.

Și tocmai pentru că îi văd în fiecare zi, am ajuns să îi simt atunci când sunt triști și să observ atunci când nu sunt îngrijiți. De la un oftat prelungit dimineața, la câteva lacrimi vărsate pe la prânz, de dorul mamei, la hăinuțele neschimbate din gentuță, seara.

Nu am de unde să știu cum e să fii mamă, căci încă nu am un copil al meu. Dar parcă nu-mi pot imagina să-mi trimit copilul la grădiniță cu aceleași hăinuțe, transpirate și murdare de ciorbă și sos, în fiecare zi a săptămânii. Nu îmi pot imagina să-mi las copilul cu unghiile mai lungi decât ale mele, să văd că e plin de zgârieturi pe față și să nu fac nimic în privința asta.

Și nu în ultimul rând, nu pot concepe ideea de a fuma în aceeași încăpere cu copilul meu. Să știu că îi miroase părul, pielea, sufletul a țigară în fiecare zi.

Voi ați concepe așa ceva? Oare acești părinți își merită copiii?

Share

3 Comments

  1. Javra says:

    Nu ştii care e situaţia fiecărei familii, (dacă este o familie).
    Aş fi mai rezervat în a trage concluzii. Sigur, dacă lucrurile
    astea se întâmplă frecvent, e vorba de neglijenţa părinţilor.
    Dar a nu-şi merita odraslele, e o concluzie cam dură.
    Uite, aveam o colegă care mai şi scria povestiri SF (un nume
    relativ cunoscut pentru iubitorii de gen). Cu toate că era destul
    de cochetă şi curăţică, adesea hainele ei miroseau a mâncare
    şi fum de ţigară, cu toate că nu fuma. Era un lucru deranjant, dar
    absolut întâmplător am aflat că locuia într-o garsonieră mică,
    confort 2, iar chicineta în care gătea nu avea geam. Desigur, mirosul
    de mâncare năvălea pe uşă în holişorul în care avea un cuier în care
    erau agăţate paltoanele şi pardesiele. În plus, soţul ei fuma mult.
    Era normal ca toate mirosurile astea să se impregneze în mica lor
    locuinţă şi în haine.
    Similar, pot exista explicaţii pentru fiecare caz în parte.

  2. Axlandra says:

    Nu am de unde să știu situația fiecărei familii, așa este. Dar majoritatea copiilor de la mine nu duc lipsă de confort. 🙂 Deci nu asta ar fi cauza.

  3. […] ori pur și simplu nu și-au dorit din tot sufletul un copil în familia lor. I-am judecat aspru într-un articol anterior și poate că am greșit pe alocuri, pentru că este adevărat, nu am de unde să știu ce probleme […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.