o iubeam
O iubeam
March 17, 2016
ca sarea in bucate
Ca sarea în bucate
March 21, 2016

Ține fiola, suflă-n ea! Stai, nu te dezechilibra! Lasă-mi domle șapca!

Nu sunt cea mai disciplinată șoferiță, dar nici cea mai rebelă. Mie îmi place să cred că sunt ok… Dar eu sunt subiectivă. Judecând după faptul că nu am provocat sau nu am fost implicată în nici un accident, poate că sunt ok-ish! Sau poate am avut noroc – ar spune vocea autoironică din capul meu. Oricum intenționez să mențin situația așa: fără evenimente neplăcute în trafic.

Daaaaar, pentru că trebuie să existe un dar, am fost taxată de două ori cu amendă contravențională în aproape 11 ani de când conduc. Pe bună dreptate, pentru că am greșit.

Prima amendă am primit-o pentru că am trecut pe culoarea galbenă a semaforului chiar în fața mall-ului din Tudor Vladimirescu. M-a văzut agentul de la rutieră, m-a tras pe dreapta și am încasat-o. Omul chiar a fost simpatic și mi-a spus că dacă era verde la următorul semafor de la stația de tramvai mă lăsa în pace. Dar dacă tot se făcuse roșu și oricum trebuia să opresc, a decis să îmi aplice o corecție în puncte și în portofel!

A doua amendă am luat-o pentru că intrasem pe sens interzis. Odată cu explicația agentului am aflat și eu că nu aveam voie să parchez și să circul prin față pe la Select, fiind interzis autovehiculelor. Pe acolo aveau voie doar tramvaiele. Ups! E adevărat, acolo era un semn ce indica același lucru pe care l-a spus și agentul, dar până în acea zi eu nu observasem prezența lui. Deh… Omul cât trăiește învață!

Cu etilotestul am făcut cunoștință pe 2 martie 2016, pe la ora 3 dimineața! După o ieșire cu prietenii la o cântare live, multe shot-uri și beri – consumate de ei și apă pentru mine (pentru că eram cu mașina), dans și multe râsete, am ajuns la concluzia că ne e foame. Ne-am urcat frumos în mașină să mergem în Tudor Vladimirescu să mâncăm.
Toate bune și frumoase, străzile pustii, afară cam ploua, noi cu chef de glume! Ies plină de zel pe lângă Gloria în Independenței direct pe banda a doua, zărind cu coada ochiului că din stânga mea se apropia o mașină pe banda întâi. Am ales să ies eu pe banda a doua, chiar dacă am trecut prin fața mașinii ce venea de pe Independenței pentru că am presupus că mergea la dreapta unde avea verde la semafor și eu aveam de așteptat pentru a merge tot înainte pentru că aveam roșu.
Eh, socoteala mea nu s-a potrivit cu socoteala șoferului pe care am încercat să nu îl încurc! Am auzit în spatele meu avertizarea sonoră a unei mașini de polițieeeee! Aparent, colegul de trafic s-a decis să pornească și girofarele când a văzut că i-am tăiat fața cu ieșirea mea dezordonată în bulevard.
Evident că din chicoteli și râsete, în mașina mea s-a așternut brusc o liniște totală. Aveam senzația că nici nu mai respiră nimeni. A venit domnul agent, al cărui nume nu l-am reținut, deși el se prezentase, și m-a întrebat mai în glumă, mai în serios:
– Așa se iese din drum secundar în bulevard?

Eu mă uitam la el cu ochi mari de căprioară în lumina farurilor și din privire îl întrebam “Adică așa cum?” Ori a funcționat comunicarea nonverbală, ori și-o fi zis omul că e musai să dezvolte subiectul, că prea mă uit la el ciudat.
– Am fost nevoit să pun frână pentru a nu mă ciocni de dv. Ați ieșit pe banda a doua, deși trebuia să acordați prioritate mașinii ce venea pe banda întâi.
Nu am mai deschis gura să îi spun cam ce fel de idee am avut eu despre a nu-i încurca treburile și traseul, pentru că acum nu prea mai avea logică nici în mintea mea. I-am dat actele așa cum mi-a solicitat și evident că mă întreabă:
– Ați consumat alcool doamna Butnaru?
– Nuuuu!

Pleacă la mașina poliției, îi dă colegului actele să le verifice și apoi se întoarce la mine și îmi întide o punguță mică, sigilată, în care se afla o chestie de plastic. Ulterior, când am ridicat privirea și am văzut că avea în mână un etilotest am înțeles. A vrut să verifice dacă am făcut manevra fiind sub influența alcoolului sau sub influența logicii feminine 🙂 Mi-a explicat cum să procedez, cum să trag aer în piept, cât timp să suflu în aparat, etc.
Ușor surprins a exclamat:
– Zero!

În aceiași ochi de căprioară ai mei cred că s-a instalat o privire triumfătoare ce se traducea în “Țï-am zis eu! Dar tu nu m-ai crezut! In your face!!!” Nu am spus nimic. Doar am zâmbit.
– Vă dau un sfat, îmi spune domnul agent. Să fiți mai atentă pe viitor, pentru că e un bulevard foarte circulat și mai ales cu viteză mare. Dacă nu veneam încet, aș fi putut să mă ciocnesc de mașina dv. și nu aș vrea să aveți parte de neplăceri și timp pierdut pe la poliție și în service. Vă rog să sporiți atenția.
– Vă mulțumesc pentru sfaturile dv. O seară bună să aveți!
– O seară bună!

Pornesc motorul și simt cum în mașină din nou se respiră. Continuăm călătoria spre ținta noastră stabilită inițial și încep să fredonez piesa lui Chirilă – Nu ne mai trageți pe dreaptaaaaaa…

Când ajung în parcare unul din prietenii din mașină îmi spune:
– Nu pot să cred că ai petrecut toată noaptea cu noi și ai scos zero la etilotest!

M-a bufnit râsul și mă gândeam că măcar prin influența și aerul expirat de ceilalți din mașină tot trebuia să iasă ceva! Știu că nu avea cum, dar a fost amuzant!

Am fost mândră de mine că am reacționat foarte cool și relaxată în interacțiunea cu poliția rutieră, fără să mă pierd cu firea cum o făceam altă dată, realizând că omul și-a făcut datoria să verifice un comportament ce părea suspect.

Seara, pardon – dimineața s-a încheiat în aceeași notă amuzantă, cu povești despre amenzi, puncte de penalizare și opriri în trafic.

Decizia de a nu consuma alcool dacă intenționez să mă urc la volan mi-o mențin întotdeauna. În primul rând din respect pentru mine și instinct de autoconservare, apoi din respect și responsabilitate față de cei care urcă în mașină cu mine, iar mai apoi pentru a respecta legea.

Fii în primul rând om și respectă-te pe tine, respectă-i pe ceilalți și astfel vei respecta și legea!

Sursa foto: blogdebere.ro

Share
Irina Butnaru
Irina Butnaru
O zgubilitică ce își pavează drumul prin viață cu intenții bune și zâmbete. Cam asta sunt eu. Împăciuitoare de cele mai multe ori și revoltată de nedreptăți atunci când le constat. Simt că tinerețea e o stare de spirit și nu are legătură cu vârsta, iar atunci când contextul permite, condimentez totul cu năstrușnicii și naivitate de copil. Sunt convinsă că totul se întâmplă cu un motiv și la momentul potrivit. Mereu în căutarea echilibrului și a soarelui de dincolo de nori, mă încăpățânez să văd partea pozitivă a oamenilor sau a situațiilor ce par a fi doar negative.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *