Pa, cafea! Bun venit, ceai negru!
September 9, 2010
Flori sau bere?
September 10, 2010

Temerile şi remediile lor

Nu cred că există vreo persoană care să nu aibă temeri legat de ceva din viaţa sa. De cele mai multe ori aceste frici ne afectează atât pe noi, cât şi pe cei din jurul nostru. De câte ori nu ne-am îngrijorat că am putea să pierdem o persoană pe care o iubim din nişte motive banale? Oare de câte ori nu ne-am imaginat diverse situaţii în care să spunem, o să pierd? Eu cred că de multe ori, deoarece unele situaţii ne determină să facem acest lucru, cu toate că uneori, îl şi exagerăm.

Ca orice persoană şi eu am avut temeri pe care le-am lăsat de multe ori să mă curpindă în jocul lor, negândindu-mă la consecinţele care ar apărea din această cauză. Mi se părea normal să îmi fac griji că voi pierde, căci avem şi o gândire pesimistă care alimenta acest lucru.

Un prim pas pe care l-am făcut pentru restabilirea încrederii şi debarasarea de orice temere inutilă a fost o doză de optimism. A fost greu la început să văd altfel lucrurile, dar când realizam că ceilalţi din jurul meu se bucură de ceea ce sunt, şi mă primesc întotdeauna cu zâmbete şi mă îndeamnă la o porţie mare de fericire, am decis că aşa trebuie să fiu eu. A fost impulsul care m-a făcut să realizez că un strop de optimism va aduce mereu o ploaie de fericire, chiar şi în zilele înnorate.

A doua încercare în lupta mea cu temerile a fost puţin mai grea, trebuia să fac un lucru şi mai complicat: trebuia să am încredere în mine. Greu de făcut asta, mi-am spus-o la început, deoarece nu eram atât de mulţumită de mine. Complexele măcinau ultimele fărâme de încredere pe care le mai păstram în suflet. Trebuia să lupt cu mine însumi, să mă conving că nu e aşa cum mă văd eu în oglindă, să dau jos paravanul şi să văd ceea ce vedeau şi alţii: o fată draguţă. Mereu spuneam celor din jur: “vă voi pierde pentru că sunt urâtă”.

Mai târziu, dar nu destul de târziu şi asta e bine, mi-am dat seama că nu i-aş fi pierdut din cauza temerilor mele nefondate, ci din cauza încăpăţânării mele care nu mă lăsa să văd cine sunt eu, fără a mă chinui să fiu ceea ce nu sunt.

După încercări prin care am mai trecut, pot spune că temerile exită doar din cauza noastră, că noi le generăm. Să căutăm întotdeauna cauza la noi şi mai apoi la cei din jur, deoarece mintea noastră poate inventa temeri nefondate care să aibă o influenţă negativă asupra celor pe care nu vrem să îi pierdem.

Evrika! Acum sunt fercită şi transmit asta şi celor din jur, lupta cu fricile a desemnat un învingător: eu!

Share

1 Comment

  1. […] Temerile şi remediile lor Fri Sep 10, 2010 3:00 am Nu cred că există vreo persoană care să nu aibă temeri legat de ceva din viaţa sa. De cele mai multe ori aceste frici ne afectează atât pe noi, cât şi pe cei din jurul nostru. De câte ori nu ne-am îngrijorat că am putea să pierdem o persoană pe care o iubim din nişte […] […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.