Se spune că dragostea e o știință și că atunci când doi oameni se îndrăgostesc e vorba de chimie. Dar nu știu ce știință este asta de nimeni nu o poate stăpâni sau modifica prin niciun fel de experimente chimice sau formule matematice. Pentru că pe cât e de frumoasă dragostea, pe atât e de complicată. Și pe cât e de plăcută și fermecătoare, pe atât e de dureroasă uneori. Știi ce zic, nu?

Așa a fost și cu Inimi chimice, un roman pe care l-am devorat imediat: pe cât de tare am râs și am zâmbit plăcut în prima parte, pe atât de tare m-a durut și m-a întristat a doua parte. Pentru că nu toate poveștile de dragoste se încheie cu mult-minunatul clișeu de „happy-end”.

Fă cunoștință cu Henry Page, un elev din ultimul an de liceu. Inteligent, simpatic, cu prieteni de nădejde, dar fără nicio iubită la activ. Până într-o zi când lumea lui este dată peste cap de una dintre cele mai ciudate apariții feminine: Grace Town, o elevă nouă în liceu, care e tot timpul îmbrăcată în haine băiețești, e total neîngrijită și merge sprijinindu-se de un baston. Nu prea pare genul de femeie fatală care să devină prima iubire a unui băiat, nu? Dar, vorba aia, dragostea are căile ei. Și când mai adaugi un pic de mister și un pic de versuri de la Neruda (unul dintre poeții mei preferați, apropos), nu ai cum să dai greș!

„Te iubesc așa cum trebuie iubite anumite lucruri

Întunecate, în secret, undeva între umbră și suflet.”

-Neruda

Henry și Grace sunt desemnați să se ocupe de ziarul școlii, motiv pentru care petrec cea mai mare parte a timpului împreună. Și astfel, puțin câte puțin, Henry descoperă două Grace total diferite. Află că motivul  pentru care Grace arată și se comportă așa este pentru că în urmă cu trei luni a fost implicată într-un accident de mașină care i-a omorât iubitul.

Acum încearcă nu doar să o descoasă, ci și să îi devină nou-iubit. Dar lucrurile nu sunt niciodată atât de simple pe cât ne-am dori, nu-i așa? Pentru că durerea lui Grace contrastează mult prea mult cu inocența lui Henry, cel care nu a avut niciodată o iubită până acum.

Când s-au cunoscut, Grace l-a întrebat pe Henry de ce nu a avut până acum o iubită. I-a răspuns la întrebare așa cum a putut pe moment. Apoi, în diferite stadii ale relației lor, Henry scrie răspunsul pentru sine, deoarece se exprimă cel mai bine în scris, așa că putem vedea trăirile atât de diferite pe care le simte pe parcurs:

Varianta 1 – față în față cu Grace

„Pentru că am șapteșpe ani. Pentru că nu mă deranjează să fiu singur. De fapt, îmi place. Am fost înconjurat de adolescenți care-au început și au încheiat tot felul de relații tragice, otrăvitoare, și de asta nu prea m-a atras niciodată ideea. Vreau să am aceeași experiență ca părinții mei. O dragoste extraordinară.”

Varianta 2 – scrisă pentru sine

„Pentru că n-am mai cunoscut pe nimeni de care să vreau să m-apropii atât de mult. În afară de tine. Pentru tine, aș putea face o excepție.”

Varianta 3 – scrisă pentru sine

„Pentru că nu știam că te poți îndrăgosti de oameni așa cum te îndrăgostești de muzică. La început, melodia nu-ți spune nimic, e un ritm necunoscut, dar se transformă în curând într-o simfonie gravată pe piele; un imn ce-ți străbate păienjenișul venelor; o armonie cusută de căptușeala sufletului.”

Varianta 4 – scrisă pentru sine

„Pentru că pare o mare bătaie de cap să-ți placă de cineva. Ți se înfierbântă creierii, rotițele din interior se frământă, până când tot uleiul gândurilor se arde. Focul se extinde până-n piept, unde îți pârjolește plămânii și-ți transformă inima într-un tăciune aprins. Și, când ți se pare că flăcările ți-au mistuit totul, mai puțin scheletul, scânteia sare de pe oase și îți incendiază toată viața, nu numai carnea.”

Varianta 5 – scrisă pentru sine

„Pentru că, aparent, tot trebuie să alergi după fete, chiar dacă nici nu sunt capabile să fugă.”

Varianta 6 – scrisă pentru sine

„Pentru că meriți praf de stele și nimic altceva,dar eu nu pot să-ți dau decât pământ.”

Deși am privit-o inițial ca pe o carte young adult la care voi zâmbi la scenele adolescentine, romanul s-a dovedit a fi unul extrem de profund. Pe lângă lecțiile despre dragoste, cartea e, de fapt, o lecție despre viață și moarte, început și sfârșit, alegeri și renunțări. E o carte care mie mi-a mers la suflet și pe care ți-o recomand cu încredere, pentru că știu că va atinge o bucățică specială din sufletul tău.

Ia-ți exemplarul din Inimi chimice de pe Storia Books și bucură-te de una dintre cele mai cutremurătoare povești de dragoste pe care le-ai citit!

Foto: pinterest.com

February 6, 2018
inimi chimice

Suntem toți, de fapt, doar niște inimi chimice

Se spune că dragostea e o știință și că atunci când doi oameni se îndrăgostesc e vorba de chimie. Dar nu știu ce știință este asta […]
January 8, 2018
puzzle

Cum pui cap la cap piesele de puzzle din viața ta?

După ce am citit Salvând-o pe Francesca, un roman care mi-a ajuns repede la suflet, am zis că trebuie să descopăr mai mult din opera Melinei […]
June 13, 2017
panica

Panica e mai mare cu fiecare probă

După Replica, am încercat încă un roman semnat Lauren Oliver. De data aceasta am mers către Panica, bestseller New York Times, apărut în 2014 în SUA […]
June 13, 2017
replica

Când îți dai seama că ești doar o replică a surorii tale…

Replica este o carte diferită, în primul rând din punctul de vedere în care este structurată. Practic, începi să citești una dintre povești, ajungi la finalul […]