Am făcut cunoștință cu John Fowles prima dată anul trecut, când am citit Colecționarul. Mi-a plăcut atât de mult cartea aceea, încât am zis că de abia aștept să i le savurez și pe celelalte. Mai toată lumea care l-a citit pe Fowles mi-a spus că deși Colecționarul e bună, romanul Magicianul e și mai bun. Și uite așa mi-am procurat cele peste 700 de pagini din celebra operă Magicianul și m-am apucat de citit.

Dar, așa cum mi se întâmplă mie cu cărțile pe care majoritatea le consideră cărți de top, din păcate a doua întâlnire cu Fowles nu a fost la fel de plăcută ca prima. Da, cartea e bună și cu siguranță se găsește în ea atât geniul lui Fowles, cât și minunatul lui stil literar. Însă povestea în sine, personajele și multitudinea de timpuri, de scenarii și de ipoteze nu au fost deloc pe gustul meu. Pur și simplu nu mi s-a lipit de suflet așa cum se lipesc în general cărțile bune de mine și pace!

Dar hai să vă spun despre ce e vorba, că poate voi rezonați cu acest roman semnat de Fowles! Ei bine, personajul principal în cazul de față este profesorul de limba engleză Nicolas Urfe, un tânăr care de dragul schimbării de decor acceptă un loc de muncă în calitate de profesor în însorita și îndepărtata Grecia. În pustietatea micului sătuc în care a ajuns, Nicolas îl întâlnește pe excentricul, misteriosul și, totodată, „magicianul” Moris Conchis la care face referire titlul cărții. Tânărul profesor devine un vizitator obișnuit al lui Conchis și descoperă, încetul cu încetul, bizara lume în care trăiește gazda sa, căreia îi devină „victimă”.

Dacă până acum lucrurile au fost destul de normale, pe alocuri chiar banale, aici cartea începe să îți pună răbdarea la încercare și imaginația la o treabă pe care unii ar numi-o cel puțin ciudată. Nu doar că planurile se întrepătrund și timpul ba e prezent, ba e trecut, acțiunea ba e realitate, ba e amintire! Dar hora personajelor devine una greu de urmărit, iar firul epic ajunge să aibă mult prea multe împletituri, de ajungi să te întrebi „What the…?”.

Pentru fanii genului sunt sigură că e o carte numai bună de mers la suflet. Din păcate nu a fost așa și pentru mine, deși rămân o admiratoare a lui Fowles.

Acum, ca să vă hotărâți și voi de care parte a baricadei vă situației, ori a celor care iubesc cartea, ori a celor care nu sunt mari fani ai ei, trebuie să o luați și să o citiți. Asta e clar! Așa că vă zic că o găsiți la reducere pe site-ul librăriei online Libris, acolo unde găsiți și celelalte cărți ale lui Fowles! Și aștept neapărat să-mi spuneți dacă v-a plăcut ori ba!

Foto: curiousgang.com

January 31, 2018
magicianul

Când magicianului pur și simplu nu îi iese magia cu mine

Am făcut cunoștință cu John Fowles prima dată anul trecut, când am citit Colecționarul. Mi-a plăcut atât de mult cartea aceea, încât am zis că de […]
September 5, 2017
te las sa pleci

Te las să pleci

Dacă vrei să citești o carte care să te lase cu gura căscată, atunci Te las să pleci este o alegere pe cinste! Scrisă de Clare […]
September 3, 2017
imi pare rau sunt asteptata recenzie

Îmi pare rău, sunt așteptată!

Îmi amintesc de mine înainte să fiu mamă, dar și înainte să intru în spital din cauza oboselii cronice, episod despre care puteți citi aici. Eu, […]
August 8, 2017
cadouri corporate

Când un bărbat se gândește să facă un cadou unui alt bărbat

Râdeam cu un amic care s-a gândit să facă și el un gest frumos și să le ofere cadou colaboratorilor săi acele celebre coșuri corporate de […]