Unirea principatelor române e o zi importantă în istoria țării noastre. Multe sacrificii au fost făcute și multe orgolii înfrânte, pentru a da contur și viață țării noastre. La aniversarea a 159 de ani de la acest eveniment, tot ce pot spune este că pare că acele sacrificii sunt extrem de puțin răsplătite. Oricum ce vreau să spun este ”La mulți ani Românie!” și ”Încotro te-ndrepți?”.

Cred că cel mai fericită am fost în momentul în care România intra în Uniunea Europeană. Pentru fiecare cred că a avut o semnificație aparte, însă pentru mine asta însemna faptul că mama mea, ce lucra în Italia ilegal la acel moment, nu trebuia să se mai ascundă, să dea șpagă pe la vămi sau să nu iasă din casă cu lunile pentru a nu fi prinsă de poliție. În situația ei erau destul de mulți români, care, ca și ea, au plecat pentru că România nu mai oferea muncitorilor de lucru și nici salarii pe măsură. Îmi aduc aminte că în perioada anilor 2000 abia ne puteam permite să cumpărăm mâncare și medicamente pentru fratele meu nou născut, deși ai mei munceau zi și noapte pentru a găsi noi surse de venit. Țin minte cum într-un an, înainte de Paște, noi cei mici ceream cozonac, iar ai mei nu aveau efectiv bani cu ce să cumpere cele necesare, așa că mama a mers și a donat sânge la spital și cu bonurile de masă primite a reușit să ne facă o masă de sărbători.

Știu că mulți judecă mamele care au plecat și au lăsat copii în țară. Pentru acei oameni am o întrebare: voi ce ați face în condițiile în care banii nu îți ajung să iei de mâncare și știi că nu ai venituri să îți permiți o educație decentă copiilor tăi? Mama a ales să plece și îi mulțumesc în fiecare zi pentru decizia făcută. Fără sacrificiul ei nu aș fi reușit să fac o facultate și să fiu unde sunt azi.

Evident mama fiind plecată, tentația de a pleca și eu a fost destul de mare. Vârsta de 23 de ani mă găsea în Italia la studii în Roma cu bursă Erasmus. Am iubit civilizația, condițiile de trai și cultura, dar am întâmpinat multă discriminare și dificultăți în a obține un job sau recomandări pentru un post în domeniu meu de activitate. Am plecat dezamăgită de faptul că nu am reușit să găsesc un loc de muncă și m-am întors în România, determinată să reușesc la mine în țară.

Ce pot spune după 7 ani este că locuiesc în Iași, lucrez și am un salariu decent pentru standardele României. Asta e partea bună a lucrurilor. Ceea ce nu e așa de roz:

  • Salariul meu nici măcar nu se compară cu un minim decent de trai în Europa;
  • Prețurile se gândesc în Euro, iar salariile în Ron;
  • Politica e la pământ, iar ultima guvernare a băgat țara în așa multe datorii încât îmi e neclar câte generații vor plăti repercursiunile;
  • Trăim într-o țară în care populația cu forță de muncă se micșorează pe zi ce trece;
  • Din păcate încă asociez cuvântul economii cu sacrificii, pentru că după ce plătești rata/chiria e greu să te mai gândești la viitor.

Evident lista poate continua și discuții pot fi multe pe tema asta. Scopul meu nu este totuși să intru în polemici. Ce vreau este să vă transmit e un gând negru care îmi zace în colțul minții. 

Dacă prin 2000 plecau preponderent oameni din clasa de jos sau mijloc, cei care lucrau în industrii care au fost curând falimentate după revoluție, ei bine acum se întâmplă cred eu exact reversul… Tot mai mulți tineri capabili părăsesc această țară și lista lor cu motive, cred eu, că e mai lungă decât a mea. Cred că și ei au luptat pentru privilegiul de a trăi în țara noastră, dar la un punct au acceptat că lupta se sfârșește în înfrângere.

Acum pentru mine nu sunt motive suficiente pentru a pleca, rămân și lupt încontinuu pentru privilegiul de a locui în țara mea. Gândul care îmi zace totuși în minte e: ce voi face când voi obosi să lupt, ce voi face când va fi pus în joc viitorul copiilor mei, ce voi face când va veni și acea ofertă ”de nerefuzat” de a pleca într-o altă țară…

Momentan luptăm pentru schimbare și aș vrea să te întreb țară dragă încotro te-ntrepți? Ai tăi tineri luptători așteaptă un răspuns. Și te rog nu merge pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată, pentru că răbdarea noastră are din păcate limite.

Sursa foto: adevarul.ro

January 24, 2018
romania-incotro-te-indrepti

România dragă, încotro te-ndrepți?

Unirea principatelor române e o zi importantă în istoria țării noastre. Multe sacrificii au fost făcute și multe orgolii înfrânte, pentru a da contur și viață […]
August 31, 2017

Merită să îți lași familia în țară, ca să muncești în străinătate?

„Bunicul meu ș-a șătulat de mine si pleacă în Italia?” Taică-miu locuiește în Italia. El și cei peste un milion de români plecați să muncească pe […]
July 5, 2017
campus

Amintiri dintr-un altfel de campus studențesc

Fix acum 12 ani am fost la un training de diversitate culturală, toleranță și drepturile omului în Londra. Organizatorii ne-au spus dinainte că e un proiect […]
February 28, 2017
it

Piața de IT din România, un sector care crește atât de frumos la nivel global

Uneori nu îmi vine să cred cât de mult s-a dezvoltat domeniul IT din România. Suntem printre primii nu doar la viteza de Internet, ci și […]