Vineri. Început de week-end. Stau în pat și nu am nici cel mai mic chef de vreo activitate profesională. Mi-e un somn teribil și zâmbesc la gândul că azi ”aș putea păcătui”, stând departe de tot ce înseamnă muncă. Mă enervează doar câinele vecinilor care latră în fiecare dimineață mult prea tare și prea îndelung, însă nu las nimic să îmi strice zen-ul și pofta de… ”copilăreală”!

Azi am chef să mă copilăresc!

Și cum aș putea face asta mai bine, dacă nu alături de fiică-mea, sursa mea de zâmbete, de năzbâtii și de provocări? De 15 luni de când e în viața mea, mă face să zâmbesc în fiecare zi și mă trezesc făcând tot soiul de lucruri pe care nu le-aș face în mod normal. Mă maimuțăresc, mă strâmb, merg în patru labe, mă joc cu jucăriile, fac mișcări amuzante, vorbesc pe voci diferite ca la teatrul de păpuși, inventez jocuri și activități. Și îmi place teribil de mult!

Uneori stau și mă întreb când am pierdut plăcerea asta de a ne copilări și când am uitat ce bine e să ne copilărim din când în când. Să ne tăvălim pe jos, să ne jucăm cu păpușile, să colorăm, să jucăm Baba Oarba, să alergăm, să ne murdărim pe nas cu iaurt, să fim copii și să râdem cu toată pofta.

Eu azi las deoparte toate grijile, toată munca și toate taskurile neplăcute și fac loc momentelor minunate în care pot să mă copilăresc în voie, cu zâmbetul până la urechi!

Foto: cosmopolitan.co.za

September 11, 2015
copilaresc

Azi mă copilăresc

Vineri. Început de week-end. Stau în pat și nu am nici cel mai mic chef de vreo activitate profesională. Mi-e un somn teribil și zâmbesc la […]
August 20, 2015

Ea, femeia de 30 de ani

Pentru că m-ai întrebat, îţi răspund. O privesc deseori cu mândrie şi de câteva ori cu multă compasiune căci în simplitatea ei toţi ceilalţi o văd […]