Vrei să auzi o ironie? Deși lucrez în comunicare și mă învârt în lumea brandurilor, nu am fost niciodată înnebunită după ele. Adică, dacă mă pui să aleg, de exemplu, între niște ceasuri Fossil de damă și niște ceasuri de la un alt brand, fie că e scump, fie că e ieftin, o să mă uit la tine cu ochi mari de căprioară și o să te întreb cum arată ceasurile alea și pe ce culoare sunt. Eventual, o să vreau să aud povestea din spatele lor și dacă are ceva creativ și unic, care să mă facă să le îndrăgesc. E de ajuns să primesc cadou un ceas de la cineva drag ca să îl port și să țin la el, fără să am habar de la ce brand e ceasul ăla!

Nah, eu sunt mai de modă veche, așa! Când a murit bunicul meu, omul pe care l-am iubit cel mai mult în viață, am insistat să îi port ceasul, pentru că simțeam că așa îl simt mai aproape de mine în fiecare zi. Și uite așa am mers eu o bună bucată de vreme cu un ceas vechi și vai de capul lui, în timp ce fetele din jurul meu erau acoperite de branduri și se întrebau de ce eu am ales să port un ceas… „vintage”.

La capitolul mașini sunt și mai varză. Habar nu am ce mașini au prietenii mei, mașini cu care merg frecvent. Știu culoarea și cel mult numărul de la mașină, dar să mă picuri cu ceară că nu rețin ce brand e! Telefoane, laptopuri și alte gadgeturi asemenea? Fix la fel! Nici măcar despre cele ale mele nu știu să spun exact ce sunt. Știu că am un Huawei negru, la fel cum mult timp înainte am avut un Samsung tot negru. Îi mai pasă cuiva modelul?

Când m-am dus să-mi iau laptop, i-am zis vânzătorului că vreau un laptop… roșu.  A făcut ochii mari la mine și a crezut inițial că glumesc. Când a început să îmi povestească despre specificații și să îmi vorbească în limba aia tehnică, total necunoscută pentru mine, și mi-a văzut privirea pierdută, a înțeles imediat că trebuie să își verifice stocul de laptopuri roșii. În timp ce scriu articolul ăsta văd că laptopul meu e Toshiba, în caz că interesează pe cineva.

O să spuneți că măcar la haine trebuie să salvez situația! Nup! Nici măcar aici! Am destul de puține haine comparativ cu alte femei, urăsc să fac shopping, iar când o fac, de necesitate, îmi aleg ce am nevoie și cu ce mă simt bine, fără să îmi pese că haina aia e sau nu e de la brandul X sau Y.

Am anumite magazine, branduri și produse cu care m-am obișnuit, cu care mă simt bine și pe care le aleg în mod automat, dar doar pentru că mă simt bine cu ele, că mă reprezintă, că îmi fac bine și nu pentru că ar fi marele brand X-ulescu în trend sezonul ăsta. Să mai spun cât de istovitoare mi se pare alegerea unei ținute dimineața și cât timp pierdut cred că e în fața oglinzii din dressing?

Nu știu alții cum sunt, dar cu siguranță au alte priorități, alte valori în viață și, mai mult ca sigur, alte situații financiare. Eu, de exemplu, nu port de astea, dar aș purta, dacă ar avea o valoare cu adevărat sentimentală pentru mine. Și nu, tot nu mi-ar păsa și nu aș ști să spun de la ce brand e!

Sunt singura nebună care nu dă importanță brandurilor sau mai sunt pe aici oameni care mă înțeleg și care fac la fel? Pentru voi contează așa de mult brandul sau credeți și voi că sunt lucruri mult mai importante pe lumea asta?

Foto: nytimes.com

September 1, 2017
brand

Chiar ar trebui să știu asta?

Vrei să auzi o ironie? Deși lucrez în comunicare și mă învârt în lumea brandurilor, nu am fost niciodată înnebunită după ele. Adică, dacă mă pui […]
June 7, 2017
protectie solara copii

Cum îți protejezi copilul pe timp de vară?

Când eram eu tânără și zbuciumată (sau neliniștită, vorba filmului), adoram soarele. Stăteam toată ziulica în soare și mă bronzam pe șezlong, fără să mă mișc […]
April 7, 2017
emoții

Cum am vărsat carul cu emoții fix în ziua în care am lansat cartea

Toată lumea vrea să știe dacă și câte emoții am avut în ziua în care am lansat Cartea Belvelor. Vreți să știți și voi? Păi, cum […]
March 6, 2017

Povestea mopului

A fost odată ca niciodată o zi în care m-am mutat la casa mea. Și cum fiecare casă are varii și diverse nevoi, m-am înființat în […]