Trăim într-o lume atât de antagonică și împărțită în tabere, biserici și bisericuțe, încât uneori simt că am obosit și că vreau pur și simplu să trăiesc în pace fără să am impresia că pot contraria pe cineva cu acțiunile mele (nu că m-ar interesa părerea lumii, dar credeți-mă, mai ales când ești mamă devine de-a dreptul obositor). Ce vreau să spun este că m-am săturat de ochelarii de cal cu care anumite persoane văd lumea, iar dacă îndrăznești să ai o părere diferită (nu mai bună, nu mai proastă, doar diferită), să fii imediat ostracizat.

Nu m-am așteptat atunci când am născut ca lumea mamelor să fie împărțită în diverse tabere, atât de înverșunate una față de cealaltă. Există tabere pro-alăptare care dau cu tine de pământ dacă aduci cumva în discuție laptele praf; tabere pro-autodiversificare care te privesc ca pe un ciudat al naturii dacă aduci în discuție diversificarea clasică și mâncarea pasată; tabere pro-baby wearing care te privesc ca pe o mamă denaturată dacă menționezi că tu te folosești și de cărucior; mămici care practică co-sleepingul și care scot flăcări pe nas dacă tu le spui că micuțul doarme foarte bine în propriul pătuț.

Nu spun că absolut toate mamele care practică cele de mai sus sunt absurde, nu, nici vorbă, însă vehemența discuțiilor de pe grupurile de Facebook privitor la aceste teme m-au speriat groaznic și cumva mi-au dat o senzație de silă. Am intrat în aceste grupuri de mămici tocmai pentru a avea acces mai ușor la informații actualizate și (de ce nu?) pentru a avea parte de sprijin la nevoie. Am găsit acolo ce aveam nevoie, ce-i drept, însă vehemența unor discuții și certurile în care acestea degenerează m-au făcut să mă îndoiesc uneori de propriile abilități de mamă. Asta până am obosit și am hotărât să spun Stop!

Legat de alăptare, de exemplu, mi s-a întâmplat de multe ori să mă trezesc că dădeam explicații unor persoane perfect necunoscute, doar pentru că acestea ridicau din sprâncene. La supermarket mi s-a întâmplat să dau nas în nas cu o mămică care își purta în sistem bebelușul de vârstă apropiată cu copilul meu pe care-l aveam, de asemenea, în sistem de purtare. Stând la rând, am intrat în vorbă și toate au fost bune și frumoase până ce mămica respectivă s-a trezit să mă întrebe dacă alăptez. După ce i-am răspuns că nu, am observat o ușoară ridicare din sprâncene și o mimică ușor dezamăgită, așa că m-am trezit povestindu-i ce s-a întâmplat de mi-a fost subminată alăptarea. Data viitoare voi răspunde pur și simplu că da, tocmai pentru a scăpa de aceste situații stânjenitoare. Și exemplele pot continua.

Dragi mămici, dacă una dintre noi face ceva diferit de ceea ce faceți voi, asta nu înseamnă că voi sunteți mame rele sau că o puteți cataloga așa pe mămica care procedează diferit. Și să ne înțelegem, eu mă refer aici la situațiile în care integritatea și sănătatea fizică și emoțională a copilului nu sunt puse în pericol, la stiluri de parenting, la alegeri pe care fiecare dintre noi ca părinte le face.

1. Suntem cu toții diferiți și asta este bine, nu ar trebui să ne antagonizeze. Fiecare copil are propriul ritm de creștere și, în timp, propriile preferințe. S-ar putea ca ceea ce s-a potrivit copilul tău, să nu se potrivească copilului meu. Încetați să judecați persoanele care procedează diferit în creșterea propriului copil și mai ales opriți comparațiile între bebeluși. Acestea nu fac bine nici părinților, nici copiilor acum sau la vârste mai mari. Copilul meu nu e mai bun sau mai rău decât copilul tău, e pur și simplu diferit.
2. Ați auzit de echilibru? Ideal pentru noi ca ființe umane și deci și în creșterea copiilor noștri ar fi să găsim un echilibru. Extremele devin periculoase pentru că ne educă în mod subconțient că cine se află la extrema cealaltă este automat dușmanul nostru. De exemplu, eu îmi port copilul într-un sistem ergonomic pentru că-l consider comod pentu amândouă, dar asta nu înseamnă că am renunțat la cărucior. Îl folosesc cu succes și pe acela, iar fetița mea se simte minunat în ambele. Cum îmi dau seama? Adoarme fericită în ambele atunci când facem câte o plimbare mai lungă. Asta nu înseamnă că judec sau privesc cu ochi răutăcioși mămicile care folosesc doar sisteme de purtare sau pe cele care utilizează doar cărucioarele. Dacă atât copilul, cât și mămica se simt bine cu alegerea făcută, cine sunt eu să judec?

3. Dați un sfat dacă vă este în mod clar solicitat. Chiar dacă sunteți rude ori prieteni apropiați ai copilului și mămicii în cauză, v-ați gândit vreodată că atunci când oferiți un sfat nesolicitat, faceți de fapt în mod subconștient o judecată de valoare și luați decizia că mămica nu procedează corect? Cu alte cuvinte, când oferi un sfat/ajutor nesolicitat de fapt etichetezi părintele ca fiind unul incapabil/prost. Lipești o etichetă nedreaptă pe fruntea părintelui respectiv. Așa că, dacă te caut, te sun, întreb cum ai procedat tu într-o anumită situație, atunci e clar că am nevoie de ajutorul tău.

Dragi mămici, pe final de articol, dați-mi voie să vă dau totuși un sfat nesolicitat. Nu vă mai descurajați, cu toatele sunteți mame bune. Fiecare dintre voi face ce consideră că este mai bine pentru copilul ei. Doar informați-vă din sursele cele mai sigure și aplicați ce considerați voi că v-ar face fericite pe voi și pe puiul vostru.

Sursa foto: thesmallc.com