Primele seturi de ceai cadou pe care le-am primit au fost atunci când am cumpărat casa, adică în jurul vârstei de 30 de ani. Până atunci, consideram ceaiul o licoare pe care o beau fie oamenii mai în vârstă, fie oamenii care sunt bolnavi. Tot timpul când mă întreba cineva dacă vreau să beau un ceai mă uitam nedumerită la acea persoană, întrebându-mă dacă par bolnavă. Nu râdeți! Așa mi-a rămas mie întipărită ideea asta în minte de când eram copil, dar nu știu să vă zic cum și de unde s-a instalat așa comod, că ai mei sunt, evident, de altă părere. Deci e clar că nu de la ei am luat-o!

Când eram la școală, o tipă mi-a confirmat legătura între ceai și boală, întărindu-mi perspectiva asupra acestei licori. O să trageți voi imediat concluziile despre ce fel de boală era vorba în acel caz, dar hai să vă povestesc ce și cum! Așadar, tipa asta era la facultate. O tipă foarte faină, de altfel, dar care nu prea avea ceea ce mulți numesc „școala vieții”. Odată, părinții ei au plecat pentru un weekend întreg cu treabă la țară și au lăsat-o pe ea acasă, că doar era fată mare, la facultate. Fata se simțea că ar fi răcită, așa că s-a gândit să își facă… un ceai! S-a uitat în debara și a văzut că nu sunt pliculețe de ceai, ci doar o pungă mare cu flori de tei. Nu mai făcuse ceai așa niciodată, ci doar a scufundat în apă fierbinte niște pliculețe de ceai, așa că stătea în fața debaralei și se întreba ce să facă. Și ce s-a gândit? A pus apă la fiert, a luat o coală de hârtie A4, a pus în ea niște flori de tei, a strâns-o bine și, ținând-o de partea de sus, a început să o scufunde în apa clocotită. Ea zice că i-a ieșit ceaiul, eu nu sunt așa de ferm convinsă…

Când am primit eu cadou acele seturi de porțelan pentru ceai, pe lângă starea inițială de ușoară dezamăgire, m-am gândit că e bine să am totuși în casă și de astea, că cine știe cine vine în vizită și nah, să am și eu în ce să îi ofer omului o ceașcă de ceai. Când veneau oameni la noi și îi întrebam ce doreau să bea, înșiram lista completă de băuturi din casă, adăugând cu un oarecare soi de mândrie și posibilitatea de a bea ceai. Probabil, oamenii care beau ceai în mod constant se minunează când citesc aceste rânduri, dar să știți că așa se întâmplă când ceaiul nu face parte din viața ta și îl descoperi așa de târziu.

Pentru că da, cu timpul, l-am descoperit și mi-a plăcut atât de mult, încât am început să îmi cumpăr singură tot soiul de ceaiuri, dar și accesorii pentru a savura o delicioasă ceașcă de ceai. Am început chiar să fac cadouri legate de ceai, de la seturi de porțelan până la ceainic cu infuzor de inox și cărți pe același subiect. Da, acum știu ce înseamnă o ceașcă de ceai bun și transmit mai departe acest mesaj, fără să mai asociez ceaiul cu bolile. Așa că, dacă vin la voi cu un ceainic cu infuzor cadou să nu credeți că am impresia că ați fi bolnavi! Pur și simplu, am descoperit plăcerea de a savura această licoare magică și savuroasă și vreau să o împart cu voi!

Foto: pcwallart.com

 

July 5, 2017
seturi ceai

De ce nu mă (mai) supăr când primesc seturi de ceai cadou?

Primele seturi de ceai cadou pe care le-am primit au fost atunci când am cumpărat casa, adică în jurul vârstei de 30 de ani. Până atunci, […]
May 15, 2017
cadou brosa

Acel moment când un cadou nedorit naște o pasiune

Era petrecerea de ziua mea. Cu ceva ani buni în urmă. Toată lumea stătea în jurul meu și mă îndemna să deschid cadouri. Le luam pe […]
March 3, 2017
cadouri

Ce cadouri vor cu adevărat femeile?

Am luat de-a lungul timpului mai multe interviuri despre cele mai bune idei de cadouri. Am stat de vorbă cu specialiști în oferirea și primirea de […]
December 15, 2016
indraznit

Am îndrăznit! Fără vină. Fără teamă. Pentru mine!

Îmi terminasem programul la radio și trebuia să ajung la Gioconda. Mi-am dat seama că mai aveam ceva de făcut, dar tocmai închisesem calculatorul și mă […]