Cum te comporți cu persoanele sensibile?
March 12, 2012
Inka, un strop de răsfăţ în fiecare zi
March 13, 2012

Superbe, urâte “a focului”

În principiu se uită toată strada la ea. E genul acela de femeie pentru care se rup gâturi și despre care se scriu povești. Genul acela de femeie care arată ca decupată dintr-o revistă și te face să fii fericită că nu stai pe lângă vreo oglindă că n-ar ieși prea bine comparația și tu militezi pentru gândirea pozitivă. Genul pe care rochia de te-a costat jumătate din bugetul lunii, stă exact ca în catalog, fir-ar!

Dar în timp ce tu ești prea preocupată să nu te holbezi chiar așa, pe față, ci să-ti exersezi privirea delicată, din colțul ochiului, ți se trântește în timpan:

“Pfai, ce urâtă! Ai văzut ce aluniță are?”

Aluniță? Unde?

Dă-mi o lupă. Ah, te referi la aceea din colțul obrazului care arată chiar drăguț? Ce ți s-a năzărit?

De-a lungul timpului (în existența mea cea plină de evenimente, nu-i așa, dar nu-i așa, memorabile) m-am gasit în multe situații de genul acesteia. Adică eu admiram sincer și plină de emfază o duduie care mi se părea cea mai răsărită dintre toate duduile și dau de câte un nemulțumit care remarcă fie o alungire nenaturală a degetului arătător, fie linia unui picior care nu corespunde nu stiu căror standarde.

Mai ajungeau Adriana Lima și Miranda Kerr modele internaționale, cu voi drept judecători?

Da, am înțeles, parol, detaliile sunt importante. Am mai înțeles ( vedeți cât de empatică pot să fiu?) că fiecare are tipul lui de frumusețe (in the eyes of the beholder beauty is!) și că o femeie care mie mi se pare Marilyn, unuia sau alteia i se pare hidoasă. Dar tot văd acolo, în comentariul acela către posesoarea calităților o umbră de frustrare, o ofuscare mică acolo și, hai s-o spunem drept, o invidie mititică.

Dar de ce, dragele și dragii mei, atunci când întâlniți o domnișoară bună și la inimă și la impactul vizual, simțiți nevoia neapărată să-i căutați cusur? Să scoateți în evidență și cel mai mic detaliu negativ? De ce nu vă puteți bucura ochii cu imperfecțiunea aceea apropiată de perfecțiune?

Ah, aceeași tragedie se întâmplă și cu bărbații. Adică eu admir un mascul posesor de gene bune și ochi negri și colega de lângă mine îmi trântește un “Ce gay, fată! Ai observat ce mâini mici are?”

?!

Sursă foto: pinterest.com

Share

2 Comments

  1. avasiloaei andreea says:

    phahahaha :)). cat adevar ai zis mai sus. cand vad o femeie frumoasa (sau mai multe) am grija sa o si zic..daca nu ei in persoana macar prietenelor mele mai bune. la fel si cu barbatii aia wow :X:X:X …doar ca deh…replica ce o primesti in schimb e ceva de genul” ce ai fata?!?!” ..si de multe ori o primesti chiar de la cei carora le faci complimentele…stupid,nu!:)

  2. Asta cu primitul complimentelor e alta boala. Chiar scrisesem tot be Belva un articol care avea ca tema “invatatul” primirii unui compliment. :))

    Ce e frumos, frumos ramane cu alunita cu tot. 🙂

    Prin urmare eu zic sa faci complimente in continuare. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.