Capriciul de seară în ochii ei…
May 7, 2012
Azi sar coarda
May 7, 2012

Sunt o babă comunistă – memorii din Epoca de Aur

Am ȋnceput cartea aceasta cu oarecare reticenţă, fiind convinsă că nu o să fie pe placul meu şi că după primele pagini o să fie un dezastru. Aşteptările mi-au fost ȋnşelate şi am descoperit ȋn paginile cărţii o istorisire cu haz din perioada comunismului. Emilia Apostoae descoperă dintr-o conversaţie cu fiica sa Alice faptul că ea regretă comunismul deoarece pentru ea a ȋnsemnat mai mult decȃt securism, libertate restrȃnsă sau mȃncare cu porţia. Emilia este o femeie descurcăreaţă, ce a ȋnvăţat să se descurce singură ȋncă de mică, atunci cȃnd locuia la ţară şi cȃnd visa să ajungă „orăşeancă” şi să ȋşi dea unghiile cu lac. În final visul ȋi este oarecum ȋndeplinit, ajunge să locuiască la oraş, se căsătoreşte şi ȋşi găseşte de lucru ca şi muncitoare la fabrică.

De la cozile cu alimente, pȃnă la vizitele lui Ceauşescu ȋn fabrici, pȃnă la bancurile din perioada comunistă, toate sunt reliefate şi povestite ȋn carte. Fericirea pentru Emilia ȋnsemna să aibă un acoperiş deasupra capului, să aibă un salariu decent şi o butelie de gaz. Pentru ea era mult mai bine ȋn trecut, atunci cȃnd ea şi colegii trăgeau chiulul, ascundeau berile ȋn ateliere, jucau cărţi şi table. Totuşi, atunci cȃnd era de muncă, se muncea.

Ce mi-a plăcut la această carte este faptul că am reuşit să ȋmi fac o imagine despre cum era pe vremea comunismului. Sau măcar partea bună a comunismului, după care tȃnjeşte protagonista. Totuşi, printre rȃnduri am ȋnţeles şi partea cea proastă şi lipsurile pe care le-au avut părinţii sau bunicii noştri. Am prins „Epoca de Aur” doar vreo 6 luni din viaţă, fiind un ghemotoc de om. Însă prin poveştile lui Dan Lungu am reuşit să mă transpun acolo. Acesta creionează povestea cu o măiestrie deosebită, cu umor şi cu mult drag.

Mi-a rămas ȋn minte o frază care cred că exprimă cel mai bine diferenţa dintre viaţa din vremea comunismului şi viaţa de astăzi:

– „Dar libertatea, mamă? Asta nu se compară cu nimic. Atunci ne era frică şi de umbra noastră. Faptul că acum poţi să spui ce vrei şi să scrii ce vrei, să călătoreşti şi să strigi „Jos guvernul”!..

– Ştii ce, călătoresc tot ȋmbogăţiţii, cei care au furat ce am muncit noi. Cȃt de strigat, acum strigi pȃnă nu mai poţi, că oricum nu te ascultă nimeni...”

Voi aţi citit cartea? V-a plăcut?

Sursă foto: a1.ro

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.