Iarna asta renovez casa!
February 14, 2014
De ce mi se pare greu să plec de acasă
February 14, 2014

Sistemul de învățământ românesc (astăzi)

Sunt multe hibele sistemului de învățământ românesc, care, în opinia mea, este într-un regres continuu. Dar consider că rădăcina acestor probleme ține și de ”calitatea“ acestui sistem (cu tot ceea ce implică el). Trist dar adevărat: educația românească se bazează pe concurență (cam ca acum 100 de ani). Copii sunt încurajați să fie cei mai buni din clasă, să aibă 10 pe linie – de aici o consecință nefericită: devin, involutar, vânători de note. Nu sunt învățați să gândească, să își dezvolte anumite aptitudini, să fie independenți de manuale sau de ce spun cărțile de comentarii, să caute informații mai departe de cuvântul profesorului/profesoarei, să fie curioși, flexibili, adaptabili (în gândire).

Sunt de părere că învățământul autohton nu face altceva decât să anuleze ideea de încredere în sine, inițiativă (nu tupeu), creativitate, deschidere, comunicare. Păi cum să nu fie așa când copii sunt încă pedepsiți pentru notele mici, iar temele sunt o corvoadă?Nu se merge la școală pentru că acolo se găsesc ”lucruri” care contribuie la dezvoltarea ta ca ființă, ci pentru că TREBUIE iar o notă bună este echivalentul unui premiu din partea părinților.

Am o cunoștință care s-a stabilit în Germania și, normal, copilul a fost integrat în acel sistem de învățământ. Am aflat de la ea că sistemul de învățământ german este unul individualizat, adică copii primesc teme în funcție de ceea ce au de îmbunătățit, nu există ședințe cu părinții (toți odată), ci discuțiile sunt individuale și nimeni nu știe (și nici nu îl interesează) ce face copilul vecinului, copii cărora le merge mintea li se oferă posibilitatea să ardă etape și pot face 2 clase în una fără a se face mare caz din acest fapt. Dacă un copil nu își face temele nu este “învinuit” el, ci profesorul care nu a reușit să dozeze corespunzător volumul de muncă.

Nu spun că este un sistem mai bun, nu am această competență însă, mi-a plăcut ce am auzit și mă încântă ideea de individ singular tratat ca atare și nu gloată care trebuie să urmeze o cale prestabilită, un pat procustian absurd care provoacă un haos total.

Sursă foto: vestic.ro

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.