Azi stăm doar noi doi
February 12, 2013
Angajează Inesul
February 13, 2013

Şi ce o să mănânci tu acolo?

Asta a fost una dintre multele întrebări ciudate şi amuzante – mi se păreau mie pe atunci – pe care mi le-a adresat bunica înainte să plec în Paraguay. M-a mai întrebat şi dacă oare se găsesc cartofi acolo, dacă o să pot să-mi fac de mâncare tot ceea ce îmi făceam eu acasă, iar eu, în sinea mea, m-am gândit că trebuie să se găsească toate cele necesare.


Cartofi sunt, ba mai e şi mandioca, asemănătoare la gust şi structură cu un cartof, dar ceva mai ieftină. Şi mai sunt şi mango şi ananas şi mburucuya şi nişte lămâi dulci, care par a fi portocale mici şi tot felul de alte fructe care-de-care mai interesante. Şi mai sunt multe, dar mai şi lipsesc multe dintre lucrurile pe care atunci când le ai, nu le realizezi importanţa, dar si când nu se găsesc…


Mi s-a întâmplat să nu găsesc câte unele dintre produsele care îmi plăceau şi când am fost în Franţa şi în Irlanda şi în alte ţări europene, mi s-a întâmplat şi să duc dorul produselor din alte ţări când m-am întors în România şi să nu le pot găsi, dar niciodată nu s-a transformat într-o tragedie prea mare, pentru că pană la urma urmei, era vorba doar de un produs, maxim două şi or se găsea un înlocuitor, or uitam eu în timp de pofta mea.


În Paraguay, însă, din prima zi în care am fost la magazine să cumpăr de-ale gurii, m-am simţit destul de blocată, în sensul că nu prea aveam ce alege şi de unde alege. Nu mai zic ce-a urmat după, când am început să îmi doresc să gătesc anumite lucruri şi nu am avut cu ce, aşa că a trebuit să mă conformez condiţiilor! Şi cum mie îmi place la nebunie şi să gătesc, dar şi să mănânc, am ajuns în 4 luni să îmi dau seama cum mâncarea şi mai exact -ce mănânc- este unul dentre factorii cei mai determinanţi în fericirea mea. 🙂


Sună amuzant, dar până când mi-au oferit colegii de la muncă, din Paraguay o ciocolată Milky Way, adusă “din Europa”, nu am realizat cât de fericită poate să mă facă o simplă ciocolată. Şi eu care ziceam că mie nici nu prea îmi place ciocolată şi dulciurile, în general!


Şi cu ocazia asta mi-am adus aminte de multe momente din viaţa mea, când tot ceea ce conta mai mult pentru a mă face fericită era mâncarea – şi nu e aşa uşor cum pare, pentru că nu e vorba de orice fel de mâncare şi poate fi chiar foarte greu să faci o femeie fericită, chiar şi ştiind acest mic amănunt.


Pentru cei care au de gând să-şi încerce norocul, însă, vă fac o listă de lucruri de care îmi mai este poftă, pe care nu le gasesc aici şi care mă fac destul de fericită, în mod normal:


– Nutella;


– Iaurt normal (adică solid, la naiba!);


– Telemea;


– Brânză de burduf;


– Brânză în general şi cât mai sărată;


– Pate de pasăre;


– Carne tocată de pasăre;


– Mici;


– Pufuleţi;


– Ciocolate de tip Milky Way, Kinder Bueno, etc.;


– Și ar mai fi multe altele, dar vă las pe voi să continuaţi lista.


Vouă de ce v-a fost cel mai dor când aţi fost plecate sau ce mâncare v-a făcut extrem de fericite la întoarcere?


Sursa foto: www.chocolate-brands.com

Share

2 Comments

  1. Catalina says:

    ciocolată de casă (ironic, știu) cumpărată și da, brânză de burduf 😀

  2. Raluca says:

    Daaa, branza de burduf e “the thing”..imi aduc aminte ca in Franta imi trimiteau ai mei prin Atlassib pachet cu diverse, printre care, evident si vestita branda de burduf 🙂 pana acum, doar in Irlanda am gasit aproapetot ce am vrut – aveau magazine romanesti 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.