Nu mai vreau să vorbesc la telefon!
March 24, 2015
Facebook
Să renunț sau nu la Facebook?
March 26, 2015

Renunțăm prea greu la obiecte și prea ușor la oameni

Atunci când pierdem cheile, telefonul, portofelul, actele, ne apucă o spaimă de necuprins. Ne agităm ca un Pepsi, ne învârtim ca titirezul, ne apucăm cu mâinile de păr și ne stoarcem creierul, încercând să ne dăm seama unde am văzut obiectul cu pricina, ultima oară.

Dar la oameni renunțăm ușor. La prieteni, la rude, la parteneri. La o simplă greșeală, la un pas șui, la o vorbă aruncată în vânt, ne facem bagajul și plecăm.

Nu mai vorbești cu Sanda, căci a plecat acum 2 ani în Italia și nu a mai dat un semn de viață de atunci. I-o fi bine, ce o doare? Ea se scaldă în bălți străine și tu stai acasă, în același pat, în aceleași cuverturi obosite.

Nu mai vorbești cu văru’ Săndel, căci i-ai împrumutat 100 de lei acum 10 luni și nu ți i-a dat înapoi nici în ziua de azi. Cum își permite nenorocitul să te sfideze în așa hal? Da’ ce ești tu, bancomat? Maica Tereza?

Nu mai vorbești cu iubirea vieții tale, pentru că v-ați certat de prea multe ori de la prea multe prostii și ți-e teamă să nu-ți mai fie sufletul rănit. O visezi în fiecare seară, îți fuge gândul la ea în fiecare secundă, aveți în fiecare colț de stradă amintiri minunate, dar refuzi să vorbești cu ea atunci când vă întâlniți, întâmplător, în stația de autobuz. Păi cum își permite să zâmbească și să-și vadă de viața ei?

Renunțăm la oameni din motive stupide. Apoi suferim de dorul lor. Ne întrebăm ce mai fac, cum o mai duc, dacă le e bine, dacă le e rău, dacă-s sănătoși, dacă-s fericiți… Dar nu facem primul pas. Orgoliul e prea mare, ego-ul e prea rănit.

Nu, dragii mei! Viața e prea scurtă! Atât.

 

Sursa foto: pinterest.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.