pantofi casual
Pantofi cu toc sau pantofi casual?
May 1, 2016
sejururi grecia
Sejur în Grecia sau city-break în Florența?
May 18, 2016

Radio înseamnă Emoție

Am păşit într-un studio de emisie când aveam 20 de ani. Mi s-a părut fascinant să văd, în sfârşit, de unde vin vocile pe care le ascultam cu atât de multă plăcere zi de zi. Am dat o “probă de voce” şi mi s-a zis că este potenţial şi… am început să lucrez. Exerciţiile de dicţie pe care le făceam cu convingerea că învăţ din nou limba română; diferitele voci pe care mi le cerea persoana care mă învaţa cum să vorbesc erau mereu solicitante: uneori eram o bătrânică furioasă, alteori o tipă mofturoasă – totul era atât de interesant iar dorinţa mea de a fi în spatele microfonului creştea. Am dat voce pentru reclame o perioada, apoi am învăţat un pic din partea tehnică şi credeam că nu voi şti niciodată care e calea pentru muzică dintre zecile de cai de pe mixerul rusesc pe care îl aveam în faţă. Apoi s-a eliberat un post de Dj la radio. Eram a 156 a şi stăteam cuminte să îmi vină rândul şi să le spun că asta e ceea ce visez să fac. Am reuşit să fiu printre cei 4 aleşi să înceapă training-ul. Am ajuns să fac 2 emisiuni în weekend. Mergeam cu autobuzul din celălalt capăt al oraşului, cu revista Bravo în geantă, cu intervenţiile scrise de mână pe foi de caiet de matematică şi cu emoţii de fiecare dată.

Am trecut pe programul de seară, apoi pe cel de la 10.00 la 14.00. Am făcut Drive după amiază şi matinal de la 6.00. Mergeam dimineaţa în autobuz cu ultimii lucrători la fabrică şi la fel cum ei trebuiau să bifeze faptul că au ajuns la fix, eu trebuia să fiu la 6.00 pentru a pune grupajul de ştiri BBC.

Când am avut prima oară internet în emisie mi s-a părut că Google este cel mai bun prieten al meu. Când am trecut de la Winamp la un soft care avea deja playlist-urile inserate am zis că a face radio acum e cel mai uşor lucru.

M-am bâlbâit, am greşit conjugarea verbelor, am avut ticuri verbale şi informaţii uneori stupide, am anunţat o piesă şi am dat click pe alta, am uitat microfonul deschis. Am învăţat de la fiecare coleg al meu cum se face corect radio, am citit tot ce s-a scris despre acest domeniu şi m-am bucurat de un training valoros marca BBC. Am iubit radio-ul pentru tot ceea ce reprezintă: emoţie pură.

Aşadar, dacă cineva mă întreabă ce mă califică să fac radio în prezent voi răspunde simplu: iubirea faţă de acest domeniu. Nu am făcut jurnalism dar cunosc mai multe noţiuni teoretice şi practice decât orice student eminent la această facultate. Nu m-am erijat niciodată într-un jurnalist ci într-un om pasionat de un domeniu şi dornic să înveţe. Ceea ce fac eu la radio se numeşte transmiterea unui mesaj pozitiv în încercarea de a crea o stare de bine. Nu am dus niciodată lupte imaginare pentru a demonstra că am dreptate, nu am ras pentru a sublinia faptul că fac o glumă, nu am luat personal niciun feedback şi nu am dorit celebritatea.

Cred cu multă convingere în echilibru, în a informa corect oamenii, în pozitivism şi respect faţă de colegii mei din domeniu şi mai ales, faţă de cei care aleg să mă asculte. Uneori îmi iese, alteori dau click pe piesa greşită şi mă cert pentru asta. De fiecare dată însă învăţ pentru că radio-ul nu e o ştiinţă exactă, e o stare emoţională specific umană şi nu vom şti niciodată cum să o gestionăm perfect. Dar încerc!

Sursă foto: personal

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.