Azi sunt servită la pat
December 17, 2010
Cum decorez eu de sărbători
December 17, 2010

Pupincurist „de carieră”

Constat, cu părere de rău, că aceleași persoane care în școală încuviințau constant opiniile profesorilor prin acea mișcare sacadată a capului, pe care o întâlniți la acei cățeluși plasați pe bordul unei mașini, le regăsesc și la locul de muncă.

În liceu, facultate era deranjant să vezi mereu două, trei figuri care, pentru a-și imprima propria imagine pe retina cadrelor didactice, puneau întrebări stupide sau parafrazau spusele acestora într-o manieră infantilă pentru a le demonstra maeștrilor de la catedră că le aprobă punctele de vedere pe care nici nu le-au auzit sau înțeles îndeajuns, că sunt atenți sau că au „prins” tot ceea ce ei au explicat.

Acum, la locul de muncă, e de-a dreptul exasperant să vezi perindându-se aceeași tipologie umană care, grație ipocriziei și snobismului care o definesc, reușește de foarte multe ori să își atingă obiectivele stabilite în carieră prin această strategie josnică numită pupincurism sau lingușeală – as you like it.

Oricât ai încerca să eviți situațiile în care ei sunt efectiv „la treabă”, e greu să nu observi și, mai ales să rămâi nepăsător, la acel râs fals pe care îl afișează la glumele stupide ale șefilor sau la acea curiozitate prostească pe care o manifestă chiar și pentru o vază de pe birou, toate acestea pentru a putea intra în grațiile superiorilor.

E și mai frustrant să vezi că tu depui eforturi reale care să te facă eligibil pentru o viitoare promovare, iar acestea nu îți sunt recunoscute, eventual sunt de-a dreptul anulate pentru că „intră în atribuțiile tale, pentru asta ești platit”, iar ipocriții se bucură de mai multe privilegii decât ai merita tu.

Mai devreme sau mai târziu, cred că toți ajung în același punct, având parte de același final previzibil. Acești „pupăcioși de posterioare”, chiar dacă ajung curând acolo sus, nu reușesc să se mențină prea mult în vârf decât dacă depun aceleași eforturi pe care le face orice om de rând care își dorește o ascensiune în viața profesională. E greu să te menții în top oricum ai privi lucrurile, iar pentru ei, care nu au progresat prin propriile merite, e și mai dificil dacă nu au știut să își aleagă corect dosul pe care să îl pupăcească.

Sursă foto

Share

4 Comments

  1. gerila spune: says:

    sunt si ipocriti foarte vicleni, isteti cu care chiar nu ai cum sa te pui. si nah..gagicile au prioritate. mai arata o tata (pardon), un picior, o chestie, pana una alta, ticalosii se merita unii pe altii. deviza lor e “daca esti mic si prost, n-am ce-ti face, te mananc” si aceeasi placa “scopul scuza mijloacele”. scenariul asta nu e departe de ce se intampla in jungla, mai ales ca, fiecare specie are atuurile ei.

  2. Cristina, articolul tau mi-a amintit de un vechi articol de al meu, apropo de acest….fenomen:

    Printre atâtea campanii (nu şpagă/mită/tutun/răbdări prăjite, da nepotism/rahat/hoţi/etc), eu aş începe una contra pupatului în c*r şi mîncatului de aceeaşi parte din motive de invidie şi afuriseală.

    Da domne, interzis pupatul în acea zonă, nepotismele pe faţă şi luatul de ăia care chiar vin la serviciu ca să muncească.

    Să mai zică cineva că starea haotică din ţară nu se reflectă şi în instituţii.
    Iar ceea ce mă …încîntă este faptul că nu ştiu cum să te contrazică, să-ţi arate că tu eşti prost şi ele/ei deştepţi. Atît de porniţi încât nici nu bagă în seamă/ascultă/citesc atent ce le spui/arăţi, se opintesc la o chestie (să zicem la un subpunct, chiar dacă nu-i singurul) şi o iau în braţe.

    Şi totuşi, ce mă mulţumeşte , este faptul că, de regulă pînă la sfîrşitul zilei, timpul dovedeşte cînd am dreptate. Păcat că nu mă aude nimeni.

    Am găsit o maximă pe blogul cuiva , în legătură cu subiectul, care m-a făcut să zîmbesc :
    “Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare” -Tudor Muşatescu.

  3. Amelia says:

    Well…Cred ca o sa ne intalnim tot timpul cu ei in viata. Alti sunt perfizi mai fatis, altii mai subtil. Dar le au cu pupatul si le merge! Asta se intampla din cauza ca suntem noi permisivi cu astfel de comportament…Trist!
    Bravo Cristina! Mi-am adus aminte si eu de acei colegi de facultate ;))

  4. Andrei says:

    Daca v-a trebuit facultate …