O declaraţie de stil
June 14, 2011
Instinctul feminin: mit sau realitate?
June 14, 2011

Pe limba dragostei

În jurul lumii într-o noapte/Explorăm ce se poate/De-atâtea limbi străine/Pe-a ta o ştiu cel mai bine/Ne sărutăm în franceză/Bem un ceai în engleză/Cand ne ţinem de mână/Ne iubim în română…

Vă mai amintiţi melodia? Lansată de mult, nu cu prea mult succes, nu m-ar mira ca versurile de mai sus să nu vă spună prea multe. Nu vă speriaţi, nu am de gând să vă vorbesc despre melodia asta, ea constituie doar un punct de plecare pentru articol.

Totul a pornit de la faptul că analizând mai bine melodia asta am început să mă gândesc serios cum poate exista, evolua şi cum se poate încheia o relaţie în care el şi ea se iubesc în engleză. Acestei analize intense i-a pus capac faptul că recent am cunoscut un cuplu: el danez şi ea româncă. Limba comună şi cea în care îşi mărturisesc ei dragostea: engleza.

Am ajuns astfel să mă gândesc la cât de bine poţi să îţi exprimi dragostea într-o altă limbă decât cea maternă. Trece acest sentiment peste bariera de limbă, barieră peste care reuşim parcă uneori să trecem cu greu când e vorba doar să lucrăm şi să schimbăm informaţii? Presupunând că acest lucru se întâmplă totuşi unul din cei ce formază cuplul trebuie să facă sacrificiul şi să înveţe limba celuilalt. Cum se simte cel care renunţă într-un fel la limba maternă?

Sincer din punctul meu de vedere un astfel de cuplu are şanse şi toată treaba se poate încheia chiar şi cu o căsătorie. Cred doar că peste toate trebuie să treacă timpul care te face să te obişnuieşti şi să cunoşti cât mai bine o persoană.

Voi ce credeţi, astfel de relaţii pot rezista? Sunt ele sincere? Vi s-a întâmplat să cunoşteţi astfel de cupluri?

Sursă foto: kristopherbanner.com

Share

8 Comments

  1. catalina says:

    și eu am prieteni într-o relație cu cineva de altă naționalitate și aceleași dubii le am. practic, eu mă înțeleg foarte bine cu engleza, chiar gândesc în engleză uneori :)) dar mi-e greu să înțeleg cum, în momentele cele mai intime sau de nervi, nu îți vine să trântești una pe limba ta? și mai știu un cuplu care se înjură doar în altă limbă neștiută de celălalt, ca atunci când se împacă să nu fie ranchiună :))

  2. Irina says:

    Da, rezista astfel de relatii, iar exemplul cel mai bun este sora mea si sotul ei, care e italian. Nu isi impartasesc dragostea in engleza, ci in limba lui materna, italiana, si totul e foarte bine intre ei. 🙂

  3. Amalia says:

    Eu cred ca rezista, limba nu este o bariera atunci cand iubesti, iar solutii se gasesc tot timpul.

  4. Bine puctat fetele. Complexitatea e cred cuvantul care descrie cel mai bine o astfel de relatie.
    @ Irina ai vazut totusi ca sora ta e cea care a renutat la limba ei si cred ca si acesta e un catalizator pentru relatie.

  5. Andreea says:

    Ceea ce ați omis este faptul că la început limba poate fi o barieră dacă o jumătate a cuplului are dificultăți în înțelegerea și utilizarea limbii… Vecina mea este un bun exemplu în cazul de față deoarece a plecat în Suedia cu o bursă, necunoscând limba dar acum se poate „lăuda” cu 10 ani de căsătorie cu un suedez care o iubește. Italiana e ușoară, dar ce se întâmplă când trebuie să înveți limbi dificile cum e suedeza, daneza sau olandeza? Timpul e cel care decide, dar depinde cum este folosit… 😀

  6. Andreea Popescu says:

    Daca ar fi finlandez.. pfuai.. invat finlandeza intr-o saptamana :))[glumeam]
    Cred ca un cuplu poate depasi aceasta bariera.

  7. Irina says:

    @Alexandra: Da, a renuntat pentru ca traieste acolo si trebuie sa faca in vreun fel sa se inteleaga. Iar daca ar fi fost in Romania, el era cel care renunta la limba lui materna pentru a vorbi in romana. Depinde la urma urmei de tara in care te stabilesti. 😉

  8. Mary says:

    Cred ca o astfel de relatie poate rezista..bine..mai mult sper. Cu jumatatea mea vorbesc in engleza de cand ne-am cunoscut, initial ca amici si cu timpul am ajuns sa ne apropiem, in ciuda barierelor de limbaj, cultura, educatie si toate cele. Sincera sa fiu, pana sa-l cunosc nu am dat doi bani pe limba mea materna si patriotism,dar acum pur si simplu refuz sa renunt la partea asta din mine. E un sentiment greu de descris..de parca te-ai dilua in lumea celuilalt..asa ca am stabilit : iti vorbesc in franceza cand vei putea sa imi raspunzi in romana, indiferent de tara in care suntem. A functionat si asa nici unul dintre noi nu se pierde in “bagajul” celuilalt. Partea buna din punctul meu de vedere este ca, gandind mereu lucrurile de doua ori pentru a gasi cuvintele in alta limba, nu aruncam cuvinte aiurea la nervi, nu ne ranim, nu ajungem la certuri din nimicuri negandite si ne ascultam cu adevarat. Eu sunt fericita si ma consider norocoasa, asa, cu toate barierele 🙂