Azi îmi cumpăr tot felul de creme
January 25, 2012
Azi ascult Horia Brenciu
January 26, 2012

Păsări de zi și de noapte

E dificil traiul în comun, toată lumea știe asta. Dar cum nu ne putem muta fiecare în propria noastră peșteră din munți, trebuie să acceptăm că suntem diferiți și că ne vom deranja reciproc până când va începe să nu ne mai pese.

Mă refer la locuitul în cămin. Toate bune și frumoase, lume tânără, discuții în comun, oază pentru materiale educaționale, petreceri, nebunii. Asta a fost în țară. Aici e diferit. Parcă fiecare își vede de treaba lui. Pe lângă faptul că nici nu îmi cunosc toți colegii de cămin, nu știu cum îi cheamă pe toți, ce studiază sau de ce gătesc tot felul de mâncăruri năucitoare. Și nu din vina mea. Cine mă cunoaște, știe că sunt destul de sociabilă. Dar se pare că unii oamenii sunt doritori de liniște. Și nu îi condamn. Am și eu momente când chiar nu vreau să povestesc tot ce am făcut în acea zi sau să trebuiească să fiu atentă la cele mai fine detalii ale conversației. Dar mie mi se întâmplă destul de rar.

Majoritatea oamenilor se tresezc dimineața și merg la școala sau la serviciu sau pentru a întreprinde alte activități de rutină. Unii se trezesc fresh la 7 și la 8 când mă târăsc urzusă înspre frigider ei sunt la masă glumind în tonalități zglobii. Alți oameni gătesc, unii mânăncă sandwhich-uri.  Unii îți oferă din mâncarea lor aburindă, alții își însușesc mâncarea ta și nu recunosc că au luat-o.

Unii se distrează la petrecerile tale și se implică în curățenie, alții trec pe lângă aceste aspecte ca și cum nu ar exista. Se trezesc seara și ascultă muzică arăbească la maxim până înspre zori, ies în club și neapărat fac scandal când se întorc. Unii au pisici, alții iguane. Una dintre fete chiar avea doi șobolani, unul alb cu ochii roșii ca niște mărgele, unul maro. Nu, nu am vrut să îi mângâi.

Sunt diferite nații, obiceiuri, culori, preferințe. Un turn Babel nu doar al limbilor, ci al personalităților; păsări de zi și păsări de noapte, păsări de pradă sau păsări care formează stoluri. Păsări care acum împart același cuib, dar care viseză la unul doar al lor. Cât de curând!

sursa foto:trepied.ro

Share

4 Comments

  1. Raluca says:

    :)) Mi-ai adus aminte ca aveam un bulgar langa mine in camin, care asculta niste muzica de-a lui, care suna incredebil de mult ca manelele, doar ca nu era :)) si mai si fredona in acelasi timp … saracu’ nu stia ca n-are voce! Iar eu, dincolo de perete, ma invarteam in pat de pe-o parte pe alta de durere de stomac, beam ceai si luam pastile si mai ales muream de ciuda ca nu puteam sa ma ridic in picioare, sa ma apropii de perete si sa bat :)) m-ar fi facut sa ma simt mai bine!

  2. Catalina says:

    @Raluca: Știum cum e :)) am uitat să o menționez pe vecina noastră care a cântat timp de 4 ore (cât citeam eu articole pentru master) Hallelujah. și apoi a trecut la flaut. nu era nici afonă, dar nici vreo talentată. și dacă mi-ar cânta Leonard Cohen, tot mi s-ar acri după 2 ore 😀

  3. Teo Grigorie says:

    Oh, Doamne, toata viata mea o sa plang pentru ca nu am locuit la camin. Mi se pare grozav. Abia astept insa masterul, sa invat si eu intr-un turn Babel :d

  4. Eu am urat semestrul cat am stat la camin. Cred ca daca nu ma mutam de acolo faceam o criza de nervi. Ce bine este sa ai locul tau, oricat de micut ar fi…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.