Rochia perfectă pentru o seară specială
June 17, 2011
Am blog!
June 20, 2011

Parfum de flori argintii

Vara a început să bântuie reveriile noastre flămânde de vacanţă. Au înflorit teii. Preţ de trei anotimpuri succesive uit mereu mirosul acesta proaspăt, încântător, notele lui neregăsindu-se în nici un parfum consacrat pe care să-l ştiu. (De exemplu mirosul diafan, proaspăt-floral  de lăcrămioare e captat în Diorissimo, unul dintre cele mai reuşite parfumuri marca Dior).

Soarele e filtrat prin florile de tei, şi serile devin mai uşoare. Miroase a vară.  A trecut ceva timp de când mireasma teiului îmi invada zilele şi nopţile din sesiune… teii înfloreau tot timpul peste sesiunile noastre şi abia aveam timp să ne bucurăm, coborând în fugă Copoul, de parfumul lor. Dar mă mângâiam cu parfumul teiului care se înălţa generos până la etajul 3, îmbrătişând balconul alor mei. Din păcate, teiul nu mai este la fel; în urma unei reclamaţii absurde făcute de nu ştiu cine, primăria a venit şi-a ciunţit toţi copacii din spatele blocului acum un an; nu mai este nici umbră, nici parfumul de altădată, ci doar nişte copaci cu trup puţintel, care nu au putut să protesteze. Mă revolt când mă gândesc la  meandrele absurde ale vieţii din Romania, la lucrurile făcute fără noimă, dar asta e o altă discuţie…

Poate e doar impresia mea, dar teiul pare un copac mai mult românesc. Prin Europa nu-mi amintesc să-mi fi atras atenția, vizual sau olfactiv, mulţi tei înfloriţi. Cu excepţia notabilă a Berlinului care are celebrul bulevard de promenadă Unten den Linden, mărginit de tei, în apropiere de poarta Brandenburg. Mai mult, teiul e un simbol discret al Iaşului, pentru că oraşul nostru care l-a inspirat pe Eminescu sau Ionel Teodoreanu a fost binecuvântat cu un lung bulevard având de-o parte şi alta copaci cu flori argintii, care miros înnebunitor în luna lui cireşar.

Mireasmă de vacanţă, de vară la început, de iubire. Aseară am ascultat Direcţia 5 într-un concert în aer liber, şi în noaptea uşoară cu aromă de tei am retrăit amintiri şi năzdrăvănii din anii de glorie ai concertelor rock, organizate la Iaşi în anii ’90. Nu ştiu dacă e doar nostalgie, dar de atunci nu a mai fost niciodată la fel…

Îmi înalţ nasul în vânt şi zâmbesc fiindcă (încă) îmi las timp şi disponibilitate pentru cele mai frumoase clipe de fericire. Cele mărunte, cotidiene, abia perceptibile.

Vă place parfumul florilor argintii? Ce vă vine în minte atunci când vă plimbaţi sub teii în floare?

Share

3 Comments

  1. catalina says:

    ce frumos ai scris! 🙂 scrie mai des, vrea să îmi înfrumusețezi mai des zilele :* da, și eu iubesc parfumul de tei, am în fața blocului câțiva și seara e superb 🙂

  2. Cezara Popescu says:

    Cătălina, mă onorează ceea ce spui. Am avut multe teme de scris oe vârful minţii (şi al tastaturii), dar mai puţin timp…

  3. lorelaylilu says:

    Prin cuvintele tale chiar simteam mirosul de tei,sub clar de luna.