femeia independenta
Femeia independentă
February 16, 2016
Englezisme
February 18, 2016

Paradoxuri bucureștene

De trei ani și de când stau în București tot aștept să mă îndrăgostesc de acest oraș. Așa am auzit, de la cei care au o istorie mai lungă cu Micul Paris, că durează, nu e chiar la prima vedere…

Ce pot să spun? La mine sigur nu a fost nici măcar simpatie la prima vedere. Primul meu contact cu Bucureștiul a fost când trebuia să plec prima (pare-se și ultima) dată în Turcia și mi s-a furat pașaportul în autobuz (era într-un plic, în rucsac). Asta după ce luasem și autobuzul greșit, recomandat de o doamnă în vârstă care, când mi-a simțit accentul, m-a luat la rost în numele tuturor moldovenilor care “nu se mai satură să-i cotropeasca”…

Am depășit momentul, dar din mai multe motive, a rămas la coada listei orașelor în care aș vrea să trăiesc. Cumva, însă, am ajuns aici și nu pot spune că nu am dezvoltat o relație cu acest oraș. Și totuși nu există iubire.

Prin urmare, m-am hotărât să fac o listă cu lucruri care îmi plac în București. Poate se mai îndulcește relația.

Îmi place că, deși stau la bloc, în fiecare dimineață aud cocoșii vecinului (minoritar, dar gospodar). Mă binedispune și îmi amintește de copilărie. Rămânând în zonă, cred că e și singurul oraș din țară în care ai toate șansele să vezi găini și porci ca animale de companie, plimbate pe alei.

Îmi place metroul! Cred ca mi-ar lipsi cel mai mult. E adevărat ca dimineața e plin de “zombies” îngrămădiți și posaci, dar niciodată nu te plictisești la metrou. Chiar și fără o carte sau un telefon, poți face puțină analiză sociologică doar privind în jur. Recunosc, în primele zile cu metroul, am suferit puțin de complexul provincialului: nu eram atentă la vocea care anunța pe ce parte e peronul și, dacă mă poziționam cu față spre ușa greșită, mai mergeam o stație…

De fapt, în București e greu să te plictisești oriunde, e și ăsta un lucru bun. Timp și bani să fie.

Îmi place ca am aeroport internațional și autostrăzi către munte și mare, ambele destinații fiind relativ apropiate. Cui nu i-ar plăcea?

Îmi plac parcurile. Sunt maaari și frumoase și multe. Și îmi plac concertele. Mari și mai puțin mari, pentru toate gusturile. Păi nu invidiam eu înainte bucureștenii, că doar ei au parte de concerte adevărate în timp ce în Iași veneau doar idolii bunicilor?

Bucurestiul, în sine, e paradoxal, e cu bune și rele, amestecate, e greu de iubit. Îmi place însă ideea că e un oraș cu multe opțiuni, pe mai toate planurile. Nu știu cum va evolua relația noastră, însă vreau să nu uit aceste aspecte pozitive ale lui și să las, astfel, deschisă măcar o ușă către o eventuală legătură de prietenie.

P.S. Fotografia este autentică, surprinsă în cartier de un prieten care își plimba câinele (un pet deja banal).

Sursă foto: facebook.com 

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.