Azi dansez prin casă
January 22, 2014
A revenit Belva!
January 22, 2014

Odă fidelității…sau nu

Dac-ar fi să citez un personaj celebru, aș spune că ”Bigamia înseamnă să ai o nevastă în plus. Monogamia e același lucru” – nu-mi aparține, un nene, pe nume Oscar Wilde, o zicea demult.

N-am nimic împotriva celor care susțin, sus și tare, că iubirea merge mână în mână cu fidelitatea. N-am nimic cu bărbații care susțin că monogamia este cheia succesului într-o căsnicie, și nici cu femeile care aprobă, în barbă, același lucru.

Ba dimpotrivă, le doresc sincer ca aceste simțăminte să îi țină până la adânci tinereți, că până la adânci bătrâneți e cale lungă și s-ar putea să se răzgândească și să nu afle niciodată ce-i poate pielea (a se citi capul) persoanei cu care conviețuiește.

Dar, studii efectuate ani în șir pe zeci și sute de animale din zeci și sute de specii arată că nu este în firea acestora să fie monogame. Excepție făcând vreo câteva rase, a căror monogamie nu este exprimată prin sentimente – ci prin avantaje serioase pe care le obțin, în urma conviețuirii pe viață cu un individ de sex opus din aceeași specie.

Singura maimuță monogamă, de exemplu, gibonul, trăieşte în Asia de sud-est în structuri sociale restrânse, formate din cuplul mascul-femelă şi din puii lor şi care trăiesc izolate pe teritorii de 30-50 de kilometri pătraţi. Ele nu părăsesc niciodată copacii şi nu interacţionează cu alte grupuri de giboni. De asemenea, nu prezintă o inteligenţă dezvoltată şi nu copulează în alt scop decât cel al reproducerii. (sursa: intreadevarsiiluzie.blogspot.ro)

Din fericire, însă, noi, oamenii, suntem scutiți de astfel de privări. Trăim într-un timp în care tentațiile devin imposibil de refuzat și frustrările sunt imposibil de ținut în frâu. A wise man once said că însăși bigamia salvează casnicia. Rima nu-i intenționată, dar să recunoaștem că-i pretty funny.

Păi o fi salvând-o veți spune voi, dar asta nu înseamnă că merită iertată, right?

Păi nu, nu trebuie iertată, nu trebuie nici măcar băgată în seamă. De ce? Păi e simplu. Oamenii nu sunt proprietarii altor oameni. Sunt ființe libere, să aleagă, să decidă pentru viață, pentru ceea ce li se întâmplă și pentru ceea ce aleg să facă într-o astfel de situație. Și de o parte, și de cealaltă. Și dacă te cramponezi în ideea că celălalt trebuie să fie fidel, să urmărești o viață telefoane, emailuri, ieșirile cu băieții nu-i o viață tocmai fun, nu?

Cred cu tărie că iubirea nu-i un târg, și nici fidelitatea nu este. Nu condiționezi dragostea de reciprocitate și nici fidelitatea de ea. Te iubesc pentru că te iubesc, pur și simplu, nu te iubesc pentru că mă iubești sau te iubesc pentru că îmi ești fidel și, extrapolând, te iubesc pentru că duci gunoiul, îți ridici șosetele de jos și lași capacul de la wc în poziția corectă.

Și nu merge nici cu te iubesc mai mult dacă-mi ești fidel, vei primi un pupic dacă nu mă-nșeli în primii cinci ani de căsnicie, sau mai rău, te las fără casă, mașină, avere, card dacă te prind că ai încălzit alte așternuturi. Asta nu-i dragoste. E doar un troc.

I-am putea spune barter, modern.

sursa foto: pinterest.com

Share

2 Comments

  1. Vlad says:

    Intotdeauna m-a amuzat comparatia cu animalele atunci cand e vorba de fidelitate…ca, vezi dom’le, monogamia nu este naturala si ca foarte putine specii de animale sunt monogame. Atat timp cat animalele nu-si fac probleme filozofice de genul asta, comparatia mi se pare irelevanta…animalele nu gandesc prea mult, noi da…si tot conceptul de monogamie si fidelitate a aparut pentru a face niste lucruri sa mearga mai bine. In timp ce tigrii, ursii sau leii se omorau intre ei pentru femele si mancare, barbatii oameni se puteau duce linistiti la vanatoare stiind ca femeile stau frumos acasa si au grija de gospodarie, cort, pestera, ce-o fi fost, si nu si-o trag cu primul care intra pe poarta (cele care erau in stare, of course). Deci asta cu “in firea noastra de animale” e argument invalid, if you ask me…si mie-mi place mai mult sa-mi fac nevoile in aer liber, dar asta nu inseamna ca ma apuc sa fac asta in fata la Universitate si sa zic apoi ca asta e in firea tuturor animalelor, deci e ok.

    Doi la mana, de acord ca sunt tentatii peste tot, dar nu e nici una imposibil de refuzat. It’s just a matter of choice. Iar cine crede ca o relatie in care inselatul e “agreat” e cum trebuie, e un mare tembel (vezi Iulia Cretu din comentariile cu Facebook). Cineva va sfarsi dus cu capul rau de tot. Si fidelitatea nu e conditionata de nimic…poti fi fidel cuiva pentru care nu simti mare lucru, doar pentru ca ai niste principii in care crezi si pentru ca asa ti-ar placea si tie sa fii tratat. Nu mai zic atunci cand chiar simti chestii. Iar daca simti nevoia de inselat, atunci mai bine iti vezi de treaba si il lasi si pe celalalt sa-si vada de viata…pentru ca orice motiv incerci sa gasesti, e de fapt doar o scuza (gen “vreau sa slabesc, dar nu ies la alergat azi, ca mi se pare ca picura si poate alunec si pic sub un tramvai sau in Dambovita si ma inec”).

    My 2 cents 🙂

  2. Iulia Creţu says:

    well, bine zis, ai niste principii si vrei sa fii tratat asa cum tratezi. Adica, tot un fel de troc. Eu nu te insel, deci sa nu ma inseli nici tu. Corect?! Da cum ar fi, sa nu ai deloc aceasta discutie, sa nu pretinzi sa nu fii inselat, sa nu te intereseze daca barbatul de langa tine fecundeaza sau nu alte femei (termenul nu-mi apartine, i se datoreaza trimiterii lui Dragos Panainte catre o carte pe care am citit-o pe nerasuflate – Despre iubirea nonposesiva si exuberanta – Adrian Nuta – ceea ce va recomand si voua), ci pur si simplu sa te bucuri de prezenta, persoana, simtamintele lui asa cum sunt ele?! O sa mai vorbim despre treaba asta, pe la 40 de ani – cand ii vei implini tu, vei fi deja insurat – fericit sau nu si vei sorbi din priviri femei tinere, cu nurii la vedere. Esti sigur ca poti suporta o viata de gelozie? Sau ai prefera sa fii liber?! Grea alegere, tre sa fii genul care iese la alergat in ploaie sa poti suporta asta! 🙂