Azi îmi zâmbesc mie!
February 11, 2015
Mi-e dor să mai vorbim poveşti
February 19, 2015

O să mă urăşti

El: “O să mă urăşti …”
Nu a fost o ameninţare, nu a fost o dorinţă … A sunat a regret. Semăna cu manifestarea sentimentului de neputinţă. Sau poate a fost doar un gând. Cine mai ştie? S-a aşezat praful pe amintire.
Dar ea i-a spus cât de convingător a putut, cu glasul minţii: “Nu am cum”. La fel cum, în urmă cu ani de zile, i-a spus: “O să te întorci.”. Şi timpul a aranjat scenariul vieţii în direcţia regăsirii.

Sunt persoane atât de nu ştiu cum, încât îţi rămân în minte, în inimă, în … acolo, în locul ăla special. Deşi nu au făcut nimic altceva decât să apară, să se comporte normal şi să dispară. Şi te simţi atât de bogat încât nu mai ai nevoie de altceva. Nici măcar să revină. Simpla întâlnire ţi-a dăruit mai mult decât ai fi îndrăznit să visezi că există: EL, un necunoscut, ţi-a dăruit o viaţă în câteva ore, zile, săptămâni, luni.
Bun! Şi ce ar mai putea să îţi dăruiască CEL care îşi va declara iubirea?

 

PS: Îţi mulţumesc!

Sursa foto: daytobeyou.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.