Primele întâlniri
December 15, 2011
Se vede că nu ai făcut voluntariat
December 15, 2011

O călătoare prin viaţă…

Am amintiri. Amintiri în care regăsesc clipe minunate, prieteni buni, zâmbete, locuri frumoase şi aventuri…lacrimi, gânduri amare, despărţiri, eşecuri, finaluri şi noi începuturi. Amintiri ce le revăd în clipele mele de melancolie.

Suntem oameni, stabili, incapabili să ne acceptăm propria efemeritate, incapabili să îmbrăţişăm ideea de transcendenţă, de schimbare, de formare, suntem  incapabili de izolare şi singurătate. Suntem simpli călători prin viaţă.

Eu nu aparţin niciunui loc, nu aparţin niciunui om, niciunui spaţiu. M-am detaşat de cei pe care îi iubesc. Pământul se mişcă şi noi, odată cu el, suntem într-un tranzit permanent.

Bagajele, lucrurile iniţial indispensabile, încep să se împuţineze pe parcurs ce avansez. Realizez că pot trăi fără multe din lucrurile pe care le am, şi singurul motiv pentru care le mai port pe parcursul călătoriei mele prin viaţă, este neacceptarea schimbării, dorinţa de a păstra cât mai mult trecutul, amintirile.  Călătoresc în timp cu ajutorul lor, trăiesc viaţa de azi, cu amintirea vieţii de ieri. Sunt o unitate de măsură a stabilităţii, liane de care mă agăţ ori de câte ori prăpastia peste care trebuie să păşesc este prea mare.

Am amintiri… am amintiri ce dor, şi amintiri ce vindecă.

Sursa foto: strange-song.blogspot.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *