Oameni buni, ajutați-mă și pe mine să înțeleg care-i treaba cu frenezia lunii martie. Adică, de ce trebuie să fiu femeie doar în luna martie? Sau de ce trebuie să mă simt mai femeie decât sunt în această lună? Sunt asaltată de tot felul de campanii care îmi oferă reduceri și produse doar în această lună, pentru că… sunt femeie. Bărbații se simt obligați să îmi ofere flori și cadouri, pentru că… sunt femeie și… e martie. Serios?
Ok, 8 martie este declarată Ziua Internațională a Femeii, pentru că odată, în istorie, a avut loc o reușită importantă pentru femeile de la acea vreme și de atunci femei de pretutindeni sărbătoresc acea reușită. Dar nu cred că e cazul să adăugăm venirea primăverii, îmbobocirea ghioceilor și alte rahaturi de genul ăsta și să transformăm întreaga lună într-un kitsch, în care bărbații se simt obligați să cumpere flori și cadouri, iar femeile trebuie să se simtă… femei. Mulțumesc, dar mă simt femeie în fiecare zi și nu trebuie să îmi oblig soțul sau ceilalți bărbați apropiați mie să mă umple de flori și cadouri.
Primirea unui buchet de flori de 8 martie chiar e ”fâs” pentru mine! Nu mi se pare absolut nimic romantic la gesturile făcute din obligații sociale. Eu ”mă umezesc” când spală vasele sau când face curat și, bineînțeles, când mă face să râd în fiecare zi, pentru că așa simte, nu pentru că așa trebuie.
Iar din seria ”Frenezia lunii Martie” mi-a fost dat să văd tot felul de situații care mai de care mai ciudate: femei care se epilează, își fac părul sau, în fine, fac ceva ce ține de îngrijirea clasică a unei femei doar pentru că… e martie (celelalte două dăți din an când fac asta fiind Paștele și Crăciunul); femei care pun ”botic” dacă nu li se aduce buchetul de ”buruieni” fix în ziua aia; femei care așteaptă să fie învăluite de cadouri scumpe și de răsfăț doar în luna martie. Pentru că… e martie! Și să nu-i uităm pe săracii bărbați care aleargă disperați după buchete de flori, idei de cadouri și rezervări la restaurante, doar pentru că ”pufuleț” vrea să fie răsfățată în martie.
Deja mă gândesc cu groază la toate fotografiile de pe Facebook cu flori, pisici și bombonele în care voi fi tăguită alături de 100 alte femei și mi se va ura ”cu emoție” ”La mulți ani de ziua femeii”. Nuuu!
Femeilor, reveniți-vă! Fiți femei în fiecare zi, nu în zilele în care vă impune societatea să fiți pentru motivul ieftin că… ”Așa trebuie”!
Sursa foto: blogs.coventrytelegraph.net
4 Comments
Andreea, iti inteleg complet indignarea insa m-am gandit si eu de ce este necesara o asemenea sarbatoare. Pentru ca majoritatea covarsitoare a barbatilor nu ar cinsti, onora, aprecia nici macar o data pe an femeia de langa ei. Este tristul adevar. Si e bine sa fie constientizati MACAR o data pe an. Si femeile si mameleMERITA o sarbatoare mare, dedicata doar lor. Orice eveniment care celebreaza iubirea, daruirea, frumusetea este binevenit. DA, sa se simta obligati sa daruiasca pentru ca nu s-au nascut doar sa primeasca, nu crezi?
Pablo, barbatii de care pomenesti nu sunt tocmai barbati de luat in seama. In plus, un cuplu fericit care isi cunoaste nevoile si prioritatile stie cum sa isi aduca fericirea fara sa i se reaminteasca de societate.
Andreea, dupa parerea ta, din totalul cuplurilor din Romania (si nu ma refer doar la cei tineri care se iubesc cu pasiune maxim 2-3 ani) cate sunt fericite si cate nefericite? Eu as estima un 90% nefericiti si 10% fericiti. Daca faci parte din ultima categorie, sincere felicitari!
Chiar crezi ca situatia e atat de sumbra? Ca 90 la suta din cuplurile din Romania se complac in nefericire?