Azi mă duc la croitoreasă
November 24, 2010
Chocolate Royal Cheescake
November 24, 2010

Nimic nu doare mai tare ca… despărţirea

“Când cineva te părăseşte, nu îi simţi doar lipsa, nu doar întregul mic univers pe care l-ai creat în jurul acelui cineva se prăbuşeşte  şi nu doar tot ce vezi sau ce faci îţi aminteşte de el. Partea cea mai proastă e gândul că el te-a supus unor teste şi în final suma părticelelor care formează fiinţa ta a primit ştampila RESPINS.”

 
Cu toţii am suferit din dragoste, am avut relaţii care nu au mers, iubiri ce ne-au dezamăgit. Sunt sigură că ştiţi golul acela imens, sentimentul de deznădejde şi multele întrebări ce apar după. Nici nu trebuie să mai spun că aceste sentimente apar atunci când chiar ai iubit cu adevărat pe cineva şi când aţi adunat amintiri, planuri şi speranţe ce până la urmă s-au spulberat. Dar fără grijă, totul trece. Ştiu că majoritatea persoanelor după ce termină o relaţie simt aşa un sentiment de libertate, simt că pot face tot ce vor, îşi fac planuri peste planuri şi poate au chiar un sentiment de beatitudine.
 
Cred că este mai mult o stare de şoc, adrenalina ce ne împiedică să reacţionăm imediat la ce se întâmplă. Spunem cu toţi: „nu am nimic, sunt ok”. Dar uşor, uşor, adrenalina dispare, sufletul se dezmorţeşte şi toate sentimentele încep să iasă la iveală. Îţi aduci aminte de melodia voastră, de primul „te iubesc”, de plimbările voastre şi de prima voastră seară împreună. Ţi se opreşte respiraţia, simţi că te sufoci atunci când amintirile încep să dea năvala peste tine. Tresari de fiecare dată când sună telefonul, crezând că poate este el. Îl vezi în toate persoanele pe stradă şi înnebuneşti doar la gândul că ar putea să ţină pe cineva în braţe aşa cum te ţinea odinioară pe tine.
 
Dar după ce trec aceste sentimente dureroase cred că importantă este analiza la rece a relaţiei voastre,  ce a fost bun, ce a fost rău. Nu te învinovăţi pe tine sau pe el căci e fără rost. Uită de întrebările ce nu au răspuns şi mergi mai departe. De multe ori când am suferit din dragoste mă gândeam: niciodată nu voi mai fi fericită, nu voi mai râde, nu voi mai iubi. Fals, fals, fals! Am avut la fel ca toată lumea despărţiri dureroase, însă am trecut cu bine peste ele iar de 2 ani şi jumătate sunt foarte fericită şi iubesc mai mult decât am crezut vreodată. Fiecare despărţire m-a făcut mai puternică, m-a ajutat să mă cunosc mai bine şi să iubesc şi mai mult.
 
Se spune că de obicei femeile sunt cele analitice, cele care analizează fiecare gest, fiecare vorbă şi care rămân cu cele mai multe întrebări după o despărţire. Noi ne facem de obicei scenarii: de ce nu a mers, cu ce am greşit, ce puteam evita şi multe altele.  Bărbaţii sunt cei pasivi, care lasă totul să curgă de la sine, nu au nevoie de răspunsuri şi nu pun întrebări.
 
Voi cum reacţionaţi în cazul unei despărţiri? Cum sunteţi: analitic sau pasiv?
 

Share

9 Comments

  1. Andreea Marc says:

    Tatăl meu, crai mare la viața lui, speriat să nu trec și eu prin ce le-a făcut el bietelor femei, m-a învățat să fiu tare și ”să nu care cumva să mă căsătoresc cu primul venit”. Pe la 20, 20 și ceva, deja dacă stăteam prea mult cu un băiat mă întreba repede: ”sper că nu ai de gând să îl iei pe ăsta de bărbat acum. Ia și mai copilărește. Cunoaște mai mulți bărbați”. Da, ăsta e tatăl meu :p

    Așa că am trecut prin câteva despărțiri. Pe moment durerea e copleșitoare și ai vrea sa dai timpul înapoi să încerci să rezolvi problemele. Apoi apar nervii și furia când îl vezi ca pe o păpușă Voodoo în care înfingi ace. Bine că durează doar foarte foarte puțin :)) Apoi stai și analizezi situația, începi să te bucuri de prezent, de ce poți face acum fără el, de lecțiile pe care le-ai învățat în relație și rămâneți … amici.

    Oricum ar fi, eu zic că trebuie să ne consolăm și chiar să credem cu tărie că după acea despărțire va veni ceva (a se citi cineva) mult mult mai bun. Uitați-vă la mine ce băiat bun am acum și sunt taaaare mândră de el 🙂 (și nu zic asta doar pentru că vine ziua mea) 😀

  2. Ines Prodan says:

    Andreea, ce tare ești :))).

    Și eu am trecut prin niște despărțiri; unele cu multe bocete și senzația că viața mi s-a terminat, altele cu petreceri și sentimente de libertate.

    Cred că asta este și în funcție de cum a evoluat relația și de gradul de luciditate pe care l-ai avut tu în relația respectivă, pe parcursul relației (cu alte cuvinte mai simple, dacă îți dădeai seama, pe măsură ce ți se întâmplau tot felul de lucruri urâte alături de el, că relația n-o să dureze dar, totuși, mai stăteai cu el din… nu se știe ce motive).

    La mine a funcționat foarte bine să nu mă gândesc la el și la nimic ce ar putea să aibă legătură cu el. Asta a însemnat că am ieșit foarte mult cu prietenii, am vorbit și despre el, dar înconjurată de mulți oameni, m-am băgat în tot felul de proiecte, am dormit cu frate’meu în pat (da, da, funcționează foarte bine și este un bun remediu împotriva plânsului în pernă – PS: Cosmin, dacă citești comentariul, să știi că acum mai dorm uneori cu tine în pat pentru că ÎMI ESTE FRIG, nu pentru că sufăr din dragoste :)) ) și alte tactici din astea.

    Și, abia după ce a trecut suficient de mult timp încât despărțirea să nu mai conteze pentru mine, am analizat la rece relația.

    Cam asta este rețeta mea.

  3. oana says:

    Hmm…papusa Voodoo 😛 asta chiar ca nu mi-a trecut prin minte :)) Foarte frumos articolul

  4. Andreea Marc says:

    :)) Ines, aștept cu nerăbdare comentariul lui Cosmin. Și cele care nu au frate cu cine ar trebui să doarmă în pat? :))

  5. oana says:

    Putem “adopta” unul care sa ne ajute sa trecem mai usor peste despartire? 😉

  6. Cum de am ajuns la această discuţie?:)) Reţeta mea e cam aceeaşi ca a ta Ines, mai puţin dormitul cu fratele că eu am o soră da nici cu ea nu am dormit:)). Timpul chiar le rezolvă pe toate. Şi Andreea nu mai fi linguşitoare :))

  7. Andreea Marc says:

    @Zâna – șșșșttt, nu mai spune la toată lumea :))

  8. Cosmin says:

    A, adica n-a fost tot timpul motivul ca e frig ? mie numai asta imi ziceai:))
    Daca as fi stiut ca tu ai venit sa dormi cu mine din motivul asta, veneam si eu sa dorm cu tine cand “mi-era frig” (in mijlocul verii).

  9. ellida says:

    Am trecut si eu printr-o despartire, si in cazul meu timpul le-a rezolvat pe toate. Un timp ce trecea foarte foarte incet, cel putin asa mi s-a parut mie. Dupa 5 ani de relatie, fiind si prima iubire, totul s-a rupt. Am aflat intr-o zi de vara, pe o banca intr-un parculet, nu cred ca voi uita vreodata acele clipe . Nu mai auzeam nimic, nu mai vedeam nimic, treceam pe langa oameni fara sa-i vad, fara sa-i aud, mergeam pe strada fara sa stiu pe unde calc, incotro ma indrept. Paseam si lacrimele curgeau. Nu mai eram noi, eram numai eu, eu si cu mine. Trebuia sa invat sa traiesc singura. Atunci nu credeam ca voi reusi sa-mi revin. Am suferit mult atunci, dar timpul a trecut. Dupa ani si ani ne-am reintalnit, fiecare are o familie acum, am ramas amici, ne sunam de ziua de nastere, de sarbatori. Doar atat.