Lecţii de la o păpuşă
March 24, 2011
Astăzi încep un nou serial
March 25, 2011

Mix de culturi


De când am preluat actualul nume de familie (cel al mamei), am început să întâlnesc aceleaşi, dar fix aceleaşi situaţii de care s-au lovit şi alţi membri ai familiei mele. Şi eu care credeam că am auzit totul numai datorită prenumelului, care în copilărie varia de la Micky Mouse la nemţii, Nesi şi lista continuă. Aşa că vă închipuiţi ce mi-a fost dat să aud acum, când am un nume de familie sută la sută aromân , variante de Sarmaragiu, Samagiu şi aşa mai departe.

Recunosc şi îmi pare rău să spun că fac parte dintre acei tineri aromâni care nu (prea) vorbesc limba, deşi înţeleg destul cât să-mi dau seama despre ce se vorbeşte.Însă nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci mixul de culturi pe care fiecare dintre noi îl purtăm cu noi, în sânge, deoarece el este cel care ne face unici.

Nu pot să spun că aromânii se bucură de foarte multă promovare în România, însă de ceva timp, o dată cu proiectul Avdhela, au început să fie cât de cât conştientizaţi de societate.

Ce mă deranjează însă [ şi încă] cel mai mult este comparaţia în mod  peiorativ a aromânilor cu ciobanii, chiar dacă această îndeletnicire a ajutat la gradul de înstărire al aromânilor şi între noi fie vorba, nu este un lucru ruşinos până la urmă.

Sau faptul că sunt asociaţi ca etnie doar cu George Becali, de parcă el ar fi singurul reprezentant al armânamei, nu şi Toma Caragiu, Gheorghe Hagi, Constantin Noica, Eugeniu Carada, Toma Enache etc.

Mă voi abţine să explic de ce am folosit termenul de etnie şi nu de minoritate, deşi părerea mea este că am avea numai de câştigat ca minoritate, dar…nu sunt destul de în cunoştinţă de cauză pentru a mă pronunţa asupra acestui aspect.

Ce m-a bucurat a fost să observ că lumea ştie, cât de cât, despre tradiţiile [ce-i drept, cam vechi] aromânilor, însă şi această “cunoaştere” este un tot un clişeu şi da, tot despre ….situaţia financiară *grimasă* .

Nu sunt de părere că o cultură este superioară alteia, iar scopul acestui text nu este de a lăuda o anume cultură, ci de a ne bucura de rădăcinile noastre, de acele trăsături  care aduc un plus caracterului nostru.

Ceea ce mă deranjează totuşi, cel puţin în România, este favorizarea în detrimentul altora, la nivel de educaţie, de păstrare şi învăţare a limbii, doar a unor  etnii.

Sursă foto: Consiliul Tinerilor Aromâni, revista Arada

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.