O să mă urăşti
February 18, 2015
Femeia și jongleriile ei
February 20, 2015

Mi-e dor să mai vorbim poveşti

E o zi din aia îngheţată în care îmi doresc să ţinem în mâini câte o cană de ceai fierbinte, să îmi ţin capul în poala ta şi să vorbim poveşti … Aşa cum făceam atunci când aveam timp să trăim, când visam ce o să fim când o să fim mari. Eu voiam să fiu domnişoară. Ce minte de copil!

Pornim în goana după idealuri, începem cursa asta devreme, şi pe la 20 şi vreo 4 de ani bifăm lista: o relaţie de-o viaţă, job-ul la care abia dacă îndrăzneai să visezi, casa ta, maşina ta, concediile alea de strârnesc invidia pe Facebook. Dar ce să vezi: surpriză! Eşti atât de obosit încât nu mai ai timp şi chef să te bucuri. Ajungi să vorbeşti de stare semidepresivă, de depresie şi alte minunăţii asemenea.

Şi acum totul capătă sens. E momentul în care începe marea căutare, pentru că tocmai ţi-ai dat seama că împlinirea e un sentiment şi că sentimentele nu pot fi cumpărate. Îţi ia o vreme să înveţi să te accepţi, să îţi iei timp să respiri şi să te bucuri de tine aşa cum eşti – ciudat sau minunat, perfecţionist sau superficial, exigent sau delăsător, visător incurabil sau pragmatic, veşnic îndrăgostit sau cu inima de neclintit, egoist sau altruist, iubibil sau imposibil de suportat. Împlinirea e în interiorul fiecăruia dintre noi. E nevoie de răbdare, multă răbdare şi curaj. Dar liniştea din momentul în care te-ai împăcat cu tine e de nepreţuit.

Şi parcă nici ziua asta nu mai pare aşa de îngheţată. O fi soare cu dinţi?

Sursa foto: dwalls.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.