Bloggerii ieșeni participă la Blog Olympics
July 6, 2011
Unghii creative cu răsfăț
July 6, 2011

Mi-e cam frică…

Mi-e frică. Nu, nu în general, dar am eu piticii mei pe creier! Ştiu că sunt fobii care mai de care mai ciudate (posed şi eu câteva), însă cred că tuturor ne este frică de ceva! Fie că este o frică banală, pe care o internalizăm noi profund, fie că este o frică „serioasă”, temerile noastre ne individualizează şi ne dau amprenta lui „eu”.

Când eram mică îmi era frică de întuneric. Am reuşit să-mi depăşesc frica asta atunci când am fost pusă într-o situaţie de criză. Nu mi-a trecut de tot, mai păstrez ceva reminescenţe de pe vremea aia dar nu mai este o frică pe care să nu o pot depăşi!

Mi-a fost frică o vreme de insecte. De tot felul, începând de la păianjeni până la furnici. Acum am rămas doar cu o oarecare milă pentru ele. O perioadă mi-a fost frică de sigurătate. Am trecut însă cu brio şi peste temerea asta.

Am avut şi frici cel puţin ciudate, dar am scăpat rapid de ele: mi-a fost frică de fân, de exemplu. Sau să mănânc pepene galben (şi acum e preferatul meu)! Mi-a fost frică de telefoanele târzii (asta cred că mai persistă încă).

Acum mi-e frică de câini. Şi de dentişti. Şi nu ştiu dacă îmi este frică sau mă alint uneori? Cert e că mi-e teamă să nu greşesc. Mi-e teamă de eşec. Mi-e treamă să nu dezamăgesc. Mi-e teamă uneori şi să nu dezvălui prea mult din mine.

Până la urmă, cel puţin o frică avem cu toţii, chiar dacă o recunoaştem public sau doar faţă de noi. Important e să nu lăsăm frica să ne conducă viaţa!

Ţie de ce îţi este frică?

Sursa foto: alinailioi.ro

Share

9 Comments

  1. Carmen Gherca says:

    Mi-e groaznic de teama de ce s-ar intampla cu Robert cand noi nu vom mai fi. Urasc sa-mi fie frica de acest viitor si incerc sa caut solutii sa reusesc sa fac ceva pentru el si pentru toti ceilalti.

  2. Georgiana says:

    Carmen, sunt sigura ca frica ta e alimentata de marea dragoste pe care i-o porti lui Robert! Si sunt sigura ca o sa existe permanent, asa cum fiecare parinte are aceasta teama pentru copilul lui. Diferenta colosala e ca tu incerci sa faci ceva nu numai pentru tine ci pentru toti parintii care au aceasta temere! Felicitari, Carmen!

  3. Carmen says:

    Ai dreptate Georgiana. Fiecare parinte are o teama pentru viitorul copilului sau insa la noi este altfel… Copilul nostru va avea nevoie de ajutor si la maturitate, un ajutor pe care noi nu-l vom putea oferi permanent si, din pacate, nici nimeni altcineva deocamdata. Atata timp cat nu vor exista servicii specializate pentru adulti cu TSA este greu sa nu ai temerea ca va ramane abandonat sau internat intr-un spital de neuropsihiatrie…

  4. Teo Grigorie says:

    Ma tem de singuratate. Foarte tare. Si de moartea celor dragi. Si de a lua decizii care nu stiu daca imi fac bine.
    Si de serpi. Si de faptul ca tata e zilnic in trafic. Vai cate putem avea!

  5. Georgiana says:

    @Carmen, inteleg, insa sunt sigura ca o sa te ajute Dumnezeu sa gasesti o cale prin care sa solutionezi teama asta! Iti urez multa vointa si putere!

    @Teo, stiu. Mie incepe sa-mi fie frica de cate frici putem avea!

  6. Ines Prodan says:

    Și mie mi-e groază de moartea celor dragi și de faptul că nu reușesc să le arăt cât de mult îi iubesc acum, când încă îi mai am.

  7. oana says:

    Mie mi-e foarte frică să merg cu mașina. De aceea sunt o mare fană a mersului pe jos și cu trenul :))
    Fân, Geo???

  8. Georgiana says:

    @ Ines, stiu. eu nici n-am vorbit despre fricile astea atat de intime!

    @ Oana, da, din categoria “frici nebanuite” :)) Dar mi-a trecut!

  9. Claudia says:

    Mi-e frica de singuratate si mi-e frica atunci cand ma gandesc ca tata poate sa intre in mina si sa nu mai iese 🙁