Un pas, un fum
January 27, 2014
Azi gătesc cu Horia!
January 28, 2014

Meniu complet de la prima întâlnire?

Antreu, fel principal și desert? Sau direct desert? Altfel spus…o trecere-n revistă a celor X ani pe care-i ai, o îmbrățisare și-o promisiune a unei proxime întâlniri? Sau un pahar de vin și-o cameră „ospitalieră”?

Nu-s pudibondă și, sper, nici în urmă cu ce se poartă în materie de date-uri. Cu toate acestea, ultima întâmplare mi-a blocat gândirea și verbalizarea sa.

EL – intră în categoria „tipi care nu-ți ies foarte des în cale”; expat în România de 2 ani, c-un business propriu de 1 an, cu roade profesionale de 5 luni, c-un respiro sabatic în Africa la activ. 30 nebuni ani împliniți nu demult.
EU (la momentul respectiv) – intru în categoria „de ce nu? Am auzit că pofta de viață e molipsitoare. Wanna share?”

Lucrurile-s simple; un context profesional și-a cerut continuarea într-un mediu personal. Dat fiind programul haotic al amândurora, am jucat cartea spontaneității. 10:00 p.m., marți… o plimbare agale (cu toate bla bla-urile cu putință) ne-a condus taman în împrejurimile casei sale. De aici și până la „urci? îți demonstrez c-ale mele clătite le întrec în gust și formă pe-ale tale” n-au fost decât…5 etaje. Recunosc, mi-era poftă de clătite și de-al descoperi mai mult. Sar peste secvențele rupte din filme care implică făină peste tot în bucătărie și trec la momentul degustării. Pe o scală de la 1 la 10 (10 fiind nota maximă), clătitele sale erau de un 9+. Quod erat demonstrandum credeam eu. Însă nu și pentru el. Astfel am ajuns înapoi în bucătărie pentru partea mea de exercițiu.

Făceți-mă să-nțeleg – clătitele sunt antreul pentru sex? Căci, în timp ce eu lucram la mimica clătitele mele sunt de 10+, el schimba lenjeria de pat (o bilă albă pentru asta). O înghițitură de vin și replica „clătitele tale le vom mânca în dormitor” au limpezit lucrurile. Nu cred-ul meu urmat de blocarea ușii de la intrare…m-au amuțit. Mi-am văzut spontaneitatea cum s-a desprins de mine și s-a aruncat de la balcon. Not in the mood for...dacă mă-nțelegeți; pentru mine, desertul este echivalentul unui meniu complet. Cel mult, un pahar de apă i-aș mai fi cerut. Dar i-am comandat un „deschide naibii ușa”. Și-a dat seama că nu va primi bacșiș și s-a conformat.

A 2-a zi ne-am întâlnit la job. Am luat prânzul la mese diferite. Nici unul dintre noi n-a comandat desert, dar amândoi am lăsat bacșiș.

…am ales un meniu greșit la prima întâlnire?

Sursă foto: presentationmagazine.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.