Cât de satisfăcător e job-ul tău?
October 12, 2010
Salată de fructe
October 12, 2010

„The lovely bones”

Recunosc: plâng cam la toate filmele pe care le văd. După fiecare film urmărit, prietenul meu se ridică, aprinde becul şi începe să râdă; rezultatul? ochii roşii, umflaţi de plâns.

Lasându-mă pe mine la o parte, vreau să vă spun că acest film a marcat persoane care nu se emoţionează uşor, care nu plâng la orice film.

Cu toţii ne dorim să ştim ce se întâmplă cu noi sau cu cei dragi, atunci când plecăm de pe această lume. Chiar ne evaporăm? Chiar nu mai rămâne nimic din noi pe pământ?

Filmul „The lovely bones” încearcă să ne introducă uşor, uşor, în tainele lumii de dincolo. Sau, mai bine spus, să îi liniştească, măcar puţin, pe cei care au pierdut pe cineva drag.

Acesta prezintă povestea lui Susie Salmon, o fată de numai 14 ani, care a fost ucisă cu brutalitate de un criminal rămas, pentru moment, nedescoperit.

Fiind prinsă între cele două lumi – nu e nici în viaţă, dar nici plecată definitiv de pe pământ – ea  îşi veghează familia din micul ei rai, încercând să-i ajute pe cei dragi rămaşi în urma ei să treacă peste acest eveniment, dar şi să-l găsească pe cel care a ucis-o.

Pe mine m-a marcat profund acest film. Nu e siropos, nu e exagerat, dar ca orice film, conţine unele scene de pură imaginaţie.

Chiar şi acum când scriu despre el, îmi vin în minte unele secvenţe peste care, cu siguranţă, nu poţi să treci aşa uşor: momentul în care ea crede că a scăpat din mâinile criminalului sau clipa în care ea realizează că a murit.

Dacă v-am făcut cât de cât curioşi, vă invit să vedeţi trailer-ul aici, ca mai apoi să îmi spuneţi dacă merită sau nu vizionat.

P.S  Voi plângeţi la filme?

Share
Carmen Păun
Carmen Păun
Sunt o femeie abia ieșită din adolescență și care încă învață care e treaba cu viața de adult. Deși uneori pot părea agitată sau nerăbdătoare, să știți că sunt foarte prietenoasă și îmi place să râd cu poftă, din tot sufletul, cu gura până la urechi. Sunt proaspătă soție și mamă de fetițe frumoase foc (încă mai am de învățat cum vine asta), fiică, soră și am o pisică obraznică pe care o ador.

7 Comments

  1. Roxana Sescu says:

    Chiar daca l-am vazut cu ceva vreme in urma, imi mai vin in minte secventele remarcabile 🙂 e minunat, intr-adevar!

  2. Dora says:

    Superb film. Chiar te face sa iti doresti sa il vezi iar si iar.

  3. Irina says:

    Eu sunt una dintre acele persoane care nu plange la filme, dar cand am vazut “The lovely bones” a fost pentru prima data cand am plans:(.
    E cel mai tare film drama pe care l-am vazut si vi-l recomand din toata inima.

  4. Andreea Marc says:

    A plâns Irina? Clar trebuie să văd filmul ăsta :d

  5. Teo says:

    Daaa, a plans. Sa o dam de gol acum :)) Adevarul ca e tare frumos filmul asta. 🙂

  6. Irina says:

    Da am plans recunosc. Aste e, trebuia sa-mi vina si mie randul.:))

  7. […] Cartea a avut și o ecranizare despre care puteți citi aici. […]