The Bucket List – tu ce ai trece pe listă?
August 29, 2011
Artă la gunoi și generația emoticon
August 30, 2011

Iubirea faţă de aproapele – încă o carte pentru întărirea nervilor

Cred că am mai mărturisit până acum că îmi place cum scrie Pascal Bruckner. Îmi place pentru că tot ceea ce scrie el este invers decât ordinea din mintea mea şi, mai ales, pentru că, exact atunci când cred că ochii şi creierul meu nu mai pot suporta un singur cuvânt scris de el, mai apare o frază care mă oripilează şi mă face să îmi doresc să parcurg cartea până la final dintr-o singură răsuflare.

Iubirea faţă de aproapele este o altă carte pe care am citit-o printre degete. Este genul de carte care te lasă cu gura căscată în faţa ideilor pe care o minte de om le poate avea. Este o carte la finalul căreia nu poţi să pui degetul şi să fixezi exact lucrul care te-a şocat cel mai mult.

Până aproape de final, chiar înainte de ultimele cinci pagini, este o carte despre iubirea faţă de aproape dusă la extrem. Mai exact, personajul principal, un bărbat de 30 de ani, diplomat de carieră, căsătorit cu o femeie frumoasă şi bogată, începe să ducă prea departe credinţa că “Dumnezeu e iubire”. El transformă această idee într-un fel de chemare divină care îl îndeamnă să împartă iubire cu toată lumea, devenind astfel gigolo. Însă pasiunea lui degenerează mult şi îl atrage în nişte situaţii de-a dreptul oripilante.

În ultimele cinci pagini, cartea devine una despre prietenii iar finalul este cu adevărat neaşteptat şi şocant.

De fapt, cel mai şocant aspect al acestei cărţi este vocabularul utilizat, vocabular care se pare că a mai fost cizelat de editorul francez, lucru care mă face să mă gândesc cu groază la forma lui iniţială:

“Noaptea, sunt doborât de pofte nemăsurate, aud horcăielile voluptoase, suspine indecente, sun adunarea tăcută a îngerilor mei, le mulţumesc, femeile acestea m-au salvat, ele m-au învăţat înţelepciunea şi ardoarea. Acum ştiu că nu există profesii blestemate, există doar nişte blestemaţi de profesori de discordie. Ideea că, în diecare oră, în fiecare secundă, milioane de oameni de pe acest pământ se înlănţuie şi se devorează, că acelaşi lanţ al plăcerii străbate planeta şi urcă până la ceruri, ideea aceasta mă electrizează, mă încântă, mă răvăşeşte”.

Acestea fiind spuse, vă invit să-l citiţi pe Bruckner, dacă aveţi nervii necesari, şi apoi să-mi povestiţi cum a fost.

Sursa foto: okazii.ro

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.