Azi NU
January 29, 2014
Treaba cu numele e un mare rahat!
January 29, 2014

Habitación en Roma sau Arta plăcerii

Două străine. O iubire spontantă. O călătorie erotică. Un film ca o aventură de-o noapte: Habitación en Roma

Natasha este frumoasă ca o orhidee. Cu pielea ei albă și părul blond, cu linia obrazului fină și buzele pline, parcă ar fi desprinsă dintr-o pictură de Botticelli. O ființă elegantă și simplă, cu spirit cutezător, dar naiv. Alba exact pe dos. Ca un stîlp în mijlocul unei încăperi, un obiect pe care nu poți să nu îl observi și de care te lovești fără să vrei. Cu spatele drept și coapsele încordate, un surîs erotic și o ușurătate cuceritoare, reușește să transforme o singură noapte într-o călătorie magică.

O astfel de aventură, despre care vă scriam mai sus, putea fi făurită doar de regizorul Julio Medem, unul dintre spaniolii mei preferați. Deși poate părea un film foarte dinamic, țin să vă precizez încă de pe acum că este pelicula cea mai lipsită de acțiune din tot palmaresul său. Aici, spre deosebire de alte situații și personaje, cele două femei se transpun în lumi și universuri diferite doar cu ajutorul imaginației, iar privitorul asistă doar la un discurs perfect articulat, fiind lăsat să închipuie de unul singur, cele povestite de Alba și Natasha. O minunată scenă, care definește exact ceea ce încerc să transpun în cuvinte, este cea în care Alba, încercînd să o cucerească pe Natasha, își inventează un trecut inspirat din pictura de pe tavanul camerei sale de hotel. Camera o urmărește de departe, se rotește prin încăpere, îi surprinde oglindirea în geam și avertizează spectatorul ca totul este o frumoasă fraudă, o încercare de a face superba orhidee să se deschidă. Pentru cinefilul pătruns de cele spuse de cuceritoarea Alba este ca o trezire din vis și o pregătire pentru scenele erotice și delicate care urmează.

Printre frumusețile lui Habitación en Roma se numără (pun pe primul loc personajele, pentru că tare bine le mai croiește Medem) decorul. Simplu în esență, o cameră de hotel în Italia, extrem de complicat în detaliu. Tapetat cu picturi și siluete rubensiene, încărcat cu draperii roșii și mobilier greoi, acest spațiu, deși ar putea deveni claustrant, reușește să devină vast, atît de vast încît cuprinde o istorie de secole. Și aici trebuie să vă spun că veți observa dacă priviți cu atenție că Medem face un truc pentru ochii sensibili de cinefil, punîndu-și personajele să imite femeile din tablouri și să pozeze grațioase, lăsînd impresia că toată acea artă prinde viață.

În speranța că pînă acum am reușit să vă stîrnesc interesul pentru film, îmi permit să mă lungesc cîteva rînduri și să vă spun cîteva vorbe despre celelalte minuni ale regizorului spaniol. Prima mea interacțiune cu el a constat în vizionarea lui Lucia y el sexo, o curiozitate de peliculă, intrigantă și întortocheată, care m-a făcut să îmi doresc să îi explorez cinematografia. Apoi au urmat romanticul și durerosul Los amantes del Circulo Polar și cel despre care vă povestesc acum, Habitación en Roma. Ultima mea aventură cu el a fost Chaotica Anna și tocmai ce mă pregătec să mă arunc din nou în tărîmurile sale hipersexualizate. Dar despre toate acestea, pe rînd, în alte dăți. Pîna atunci, vă citez, cu drag din Alba: “You know, I know plenty women who once have tried it with a woman… and never want to go back to men”.

 

 

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.