Trage aer în piept!
November 11, 2016
Normalitatea unei relaţii
November 14, 2016

Gustul sărat

Te iubesc ca sarea în bucate. Da? Bine, dacă spui tu, așa o fi. O figură de stil mai sugestivă nu putea găsi și Ispirescu? Era nevoie să îmi marcheze copilăria cu sarea lui și contradicția între nume și asocierea neadecvată a cuvintelor iubire și sare? Numele Ispirescu mă ducea cu gândul la inspirat, deci musai domnul Petre trebuia să fie inspirat căci altfel nu l-ar mai fi chemat Ispirescu. Cu toate acestea în zadar s-au dedicat învățători și profesori să explice de ce asocierea este bogată în semnificație, cum poți iubi pe cineva la fel de mult cum iubești sarea. Și nu orice fel de sarea. E neapărat să fie în bucate. Or fi alese bucatele acelea?

Ei na, uite că eu pot iubi ca sarea, dar nu neapărat în bucate. Da, iubesc sărat pentru că așa m-a învățat.
A început cu nisipul rece sub tălpi, cu marea liniștită, dar suficient de vie încât să își spargă valurile în încercarea continuă de a atinge ceva, cu pescăruși care o încurajează neîncetat și cu miros sărat. Ce anume își dorește marea nu vom ști niciodată pentru că mereu se oprește extrem de brusc. Pe semne că îi lipsește curajul. Și câtă răbdare au pescărușii! Își petrec timpul să încurajeze marea de când lumea și marea asta e atât de mică atunci când vine vorba de curaj.
A continuat cu soarele viu colorat care a ascultat chemarea, nevoia de căldură și și-a făcut apariția. Timid. Cred că îi era frică să nu fie respins. Ușor, aproape pe nesimțite a urcat. Nu s-a lăsat intimidat de norii care îi stăteau în cale. I-a luminat atât de frumos încât păreau parte din scenariu. A trecut de ei, a îmbrățisat totul în culori calde și marea și-a făcut curaj. Minune! S-a lăsat gustată. Are gustul atât de sărat pe cât o prevestește mirosul. Doar că după ce îi simți gustul îți dai seama cât este de perfectă. Și cum ai putea să nu o iubești dacă toată viața ai căutat perfecțiunea și, în sfârșit, o ai în față? Te iubesc sărat!

Dar vara trece și marea sărată, cu ritualul ei de iubire prin care începe fiecare zi, se transformă într-un vis. Când vara trece totul îngheață, totul intră în hibernare.

Cu o cafea în mâna chinuită de suflul tomnatic al vântului, cu gândul la perfecțiunea pe care deși o avem în față nu o mai acceptăm, simțim sarea. Hmmm. Ciudat! E cafeaua aromată. S-a răcit și are gust sărat. Sau poate mi-a rămas acel gust sărat?

 

Foto: arhiva personală

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.