gilmore-girls
Am redescoperit Fetele Gilmore
November 17, 2016
Copiii se grăbesc să crească
November 18, 2016

Grijile cele de toate zilele

Până acum 3 ani, foarte rar îmi făceam griji. Stresul era mai mereu la cote minime, nu pentru că aş fi fost nesimţită sau pentru că le-aş fi avut pe toate servite pe o tavă de argint, ci pentru că aveam doar grija mea şi mă descurcam, de cele mai multe ori.

Prima dată când mi-am făcut griji serioase, a fost când am văzut cele 2 liniuţe pe testul de sarcină. O mie de întrebări îmi treceau prin cap, cea mai mare fiind „Ce naiba fac eu acum?”. Au urmat câteva zile ciudate, apoi câteva săptămâni pline de griji şi stres, pe care mă străduiam să le ascund, să le ignor cumva. Îmi doream un copil de mulţi ani, dar „nu acum”. Eram la început de relaţie şi discutasem vag despre copii, în ideea că vom avea copii, cândva. Acel cândva, care ni se păruse rezonabil de îndepărtat, tocmai se transformase în „acum” şi ne izbise puternic în faţă.

Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi, într-o seară, pe întuneric, am reluat discuţia. Am hotărât că vom încerca să fim părinţi buni pentru copilul nostru şi am adormit cu griji. Au urmat discuţii cu părinţii şi cu prietenii, o renovare completă a apartamentului şi pusul hainelor mele deoparte, pentru când voi reveni la măsurile de dinainte de sarcină.

În ziua naşterii, am condus până la maternitate, cu domnul meu filmându-mă de pe scaunul din dreapta. Când am ajuns la spital, am început lupta cu mine însămi: „Fii calmă! Va fi bine! Nu-ţi face griji!”

Stresul şi grijile au continuat şi sunt perioade în care parcă doar asta am în minte. Ele dispar doar când râdem şi zâmbim şi ne bucurăm de noi 3. Atunci suntem noi, o familie de 3, cu 2 pisici zuze. Cu program clar pentru copil, uşor haotic pentru noi, cu concerte şi fugit de-acasă din când în când, cu „adoarme-l tu, te rog, în seara asta” şi cu ocheade complice între adulţi.

Ştiţi că se spune „copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari”. Aşa o fi, deşi nu crezi când ţi se spune asta. Cert este că suntem o echipă, cu bune şi rele, cu griji şi bucurii, cu probleme mari sau mici şi cu doza de nebunie care ne ţine în viaţă, unul lângă celălalt.

Şi nu aş da asta pe nimic, pentru nimic în lume!

Sursa foto: leadingmenonly.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.