Grey’s Anatomy
April 5, 2011
Combateţi stresul prin mişcare
April 5, 2011

EU sunt mama răniților

Eu întotdeauna am crezut despre mine că sunt sociabilă, dar cu limite, că, dacă nu mi se întâmplă sau nu văd ceva cu adevărat amuzant, nu pot să am un zâmbet pe buze, că uneori chiar mă încrunt foarte rău când mă concentrez, că nu prea intru de bunăvoie în discuție cu străinii, că nu dau sfaturi de viață atât de sănătoase și, implicit, că nu aș fi o bună confidentă.

Totuși, viața îmi demonstrează că nu e așa și, pusă în fața acestor situații neprevăzute, nu știu cum să reacționez. Se pare că este ceva în interiorul meu sau undeva pe fața mea sau undeva în limbajul trupului meu care îi atrage pe oameni și îi face să-mi destăinuie mie din problemele lor, deși, până în momentul în care ei încep să vorbească, eu îi consideram niste simpli cunoscuți. Sau necunoscuți, după caz.

Mi se întâmplă de foarte multe ori ca, din senin, omul cu care vorbesc, să înceapă să-și spună problemele și să intre în tot felul de detalii care să ma facă pe mine să rămân inertă, neștiind cum să reacționez. Aș vrea să știu unde anume pe fața mea scrie ”lăsați aici toate problemele voastre” pentru a șterge mesajul.

Pe de o parte, mă flatează acest lucru pentru că înseamnă că unii chiar mă consideră de încredere și chiar cred că eu le pot oferi niște sfaturi aplicabile în realitate. Pe de altă parte însă, sunt unele probleme cu care nu aș vrea să mă încarc, mai ales că le am și eu pe ale mele și mai ales că eu nu am tendința asta de a mă destăinui în fața oricărui necunoscut.

Eu cred că psihologii au un creier de oțel…

Sursa foto

Share

4 Comments

  1. Irina says:

    ooh, CAT DE dragut 🙂

  2. Andreea Marc says:

    Vaaai, eu te înțeleg perfect … am pățit de zeci de ori chiar pe stradă, de la necunoscuți. Ca să nu mai spun de cunoștințe. Ok, cică știu să ascult, mersi de cuvinte. Dar, totuși, am și eu nevoie de spațiul meu … de timpul meu.

  3. Teo Grigorie says:

    Nu mi se pare a fi un lucru de care sa te simti ofensata. Oamenii au nevoie sa fie ascultati, nu doar sa aiba relatii din astea, banale, hai sa vorbim despre vreme.
    Mai stii, poate si oamenii care va asculta pe voi se simt asa, ca o mama a ranitilor.

  4. Smaranda Biliuţi says:

    Hihihi si eu care credeam ca EU sunt mama ranitilor! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.