24 aprilie – 100 de ani de la primul genocid al sec. 20
April 27, 2015
În numele familiei sau în numele tău?
April 30, 2015

Ești cea mai…

… importantă, frumoasă, deosebită sau poate doar “cea mai potrivită”?

Personal, întodeauna mi s-a părut falsă afirmaţia “eşti cea mai importantă persoană din viaţa mea!” în cuplu. Probabil o spunem pentru că aşa ne putem exprimă iubirea în cel mai absolut mod cu putinţă sau ştim că celuilalt i se pare frumos să o audă. Oricum într-o relaţie spunem multe lucruri pentru plăcerea celuilalt. Celebra scala de dezirabilitate cred că este la cote maxime în doi.

Nu cred că e greşit să spunem lucruri frumoase şi de cele mai multe ori, cel de lângă noi va alege să le creadă deoarece ele vor veni însoţite de o poveste minunată, de acţiuni comune care vor completa o realitate.

În schimb, pe cât posibil, ar fi indicat să fim realişti căci nu putem fi pentru celălalt “cea mai importantă persoană”. Având în vedere că familia de origine este prima care i-a oferit securitatea şi iubirea de care a avut nevoie, i-a permis să se dezvolte şi să ajungă această persoană de care noi astăzi ne-am îndrăgostit, corect ar fi să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Ştiu că femeia simte nevoia de a fi în competiţie cu “soacra”, de a-i demonstra cumva că băiatul lor a crescut şi e suficient de independent încât nu mai are nevoie de ea. Nu mi se pare corect. Mama, tatăl, fraţii, surorile vor fi întodeauna cei mai importanţi.

Având în vedere că ne dorim un parteneriat durabil şi corect e cât se poate de normal să nu mai avem impresia că suntem centrul Universului pentru altcineva. Ar trebui să ne poziţionăm bine ca să ştim întodeauna ce aşteptări să avem. Pentru că într-un final, despre asta e vorba. Şi să nu ne amăgim cu ideea că am învăţat să nu mai avem aşteptări. Întodeauna vom avea şi deseori vor fi nerealiste pentru că din start pornim cu ideea că dacă tot l-am găsit, celălalt este doar al nostru şi gata. Ideal e să fie în primul rând al lui, să se cunoască atât de bine încât să ştie ce îşi doreşte iar dacă răspunsul eşti tu atunci înseamnă că sunteţi în direcţia dorită. În caz contrar, oricât ai aspira la medalia de aur, poţi, în cel mai bun caz, primi o diplomă de participare.

Nu suntem proprietatea nimănui şi nici altcineva nu e al nostru pe deplin. Dacă am vorbi şi ne-am comporta după cum gândim doar, am fugi unii de alţii mâncând pământul. Avem discernământ, capacitate de analiză, limbaj articulat şi posibilitatea de a adapta pornirile în funcţie de valorile, credinţele şi dorinţele pe care le avem. Nu ar fi indicat să şi folosim aceste abilităţi?

Sursă foto: markcommentary.blogspot.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.