Angajează Inesul
February 13, 2013
Acum este mai simplu
February 13, 2013

Drumul către paradis

Am vrut neapărat să vizitez Peru în vacanţa mea de 3 săptămâni! Şi am mai vrut neapărat să văd şi Machu Picchu, că doar nu degeaba m-am dus până în Peru şi mai exact până în Cusco – trebuia să văd nemaivăzutul. Zis şi făcut!

M-am pregătit cum se cuvine: cu haine cât am reuşit eu de groase (e drept că nu eram prea pregătită pentru frig şi ploi, având în vedere că venisem direct în Paraguay, fără planuri atent stabilite dinainte, de a vizita Peru), cu ceva cunoştinţe de bază despre ce am de făcut şi cam în ce direcţie s-o apuc (dar cum socoteala de-acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg şi când eşti şi singură la drum, toate par mai grele, planurile se fac şi se refac pe parcurs) şi cu suficient de mulţi bani pentru cele necesare (sau cel puţin aşa am crezut eu când am plecat de-acasă).


Însă drumul către paradisul la care mulţi visează să ajungă şi care pare-se, fascinează cel mai mare număr dintre prietenii mei de pe Facebook (a fost check-in-ul cu cele mai multe like-uri dintre toate cele postate de-a lungul vacanţei) este lung, anevoios şi costă şi ceva bani.


Pentru curioşii care şi-au luat deja pixul şi foaia şi se pregătesc să ia notiţe pentru călătoriile viitoare, am să încep cu începutul: ca să ajungeţi la Machu Picchu, mai întâi trebuie să vă deplasaţi până în Cusco şi să petreceţi o zi acolo, de orientare – nu prea sunt sanse să plecaţi direct către ruine din oras, căci drumul e difícil şi cel mai bine e să se plece dis-de-dimineaţa, în jurul orei 4 mai exact.


Există două variante de bază pentru a ajunge acolo: prima este cea cu trenul direct din Cusco până la Machu Picchu, care este extreeem de scumpă şi aproape nimeni n-o alege, iar cea de-a doua este varianta “pe bucăţele”. Ce înseamnă mai exact aceste bucăţele? Este vorba despre faptul că, exceptând cazul tururilor special organizate şi destul de scumpe şi ele, singura metodă de-a ajunge la destinaţie este trecând printr-o serie de alte puncte de legătură: primul este Santa Maria, al doilea Santa Teresa, al treilea Hidroelectrica şi al patrulea Aguas Calientes.


Plecând la ora 4 dimineaţa într-un “combi” (un maxi taxi în care stai într-o poziţie inconfortabilă şi te trec câţiva fiori când vezi drumul pe care se merge până la Santa Maria), se ajunge la ora 8, maxim 9 la primul punct de legătură. De acolo se găsesc nişte “taxiuri”, dar tot la comum (un fel de maxi-taxi-uri mai mici), care merg fie până la Santa Teresa, fie direct până la Hidroelectrica.


Nefiind drum pentru maşini între Hidroelectrica şi Aguas Calientes, peruanii profită şi pun un preţ de ţi se face pielea de găină, pentru o călătorie cu trenul – mai rău e că străinii plătesc mult mai mult decât localnicii, căci se presupune că aceştia din urmă sunt nevoiţi să călătorească mult mai des între cele două locuri, din motive de comerţ.


Aşadar, dacă nu vreţi să vă cheltuiţi şi ultimii bănuţi rămaşi de-o parte, pregătiţi-vă să urcaţi pe munte, de-a lungul liniei de tren, să treceţi prin soare, prin ploaie, prin vânt, pe lângă peisaje frumoase, pe lângă insecte fermecătoare, pe lângă oameni interesanţi, dar şi alţii antipatici, să legaţi prietenii pe drum, să vă daţi cu capul de copaci când o să simţiţi că nu mai puteţi, să vă uitaţi la ceas şi să realizaţi că nu sunt tocmai 2 ore de urcat, cum vi s-a spus initial şi că deja sunteţi de vreo 3 ore si ceva pe drum şi încă n-aţi ajuns şi …. multe altele.


Dacă sunteţi bine organizaţi şi plecaţi de dimineaţă, o să ajungeţi în mod sigur (nu ştiu cât de întregi, dar sigur ajungeţi) pe la ora 2 şi ceva, 3 după-amiaza la Aguas Calientes – acolo fiind o zonă turistică, se poate mânca, se poate intra pe net, se poate lua o cameră la un hostel, vă puteţi plimba, relaxa, dormi, face o baie şi reveni puţin după drum, ca să plecaţi în ziua următoare către ruine.


La destinaţia finală se poate urca (din nou!) pe munte sau se poate lua autobuzul – care, evident, are şi el un preţ destul de pipărat, că doar nu era să nu se profite de oboseala oamenilor care au urcat între Hidroelectrica şi Aguas Calientes!


În concluzie, marketingul e în floare şi câştigul foarte mare pentru cei care fac turism în zona Machu Picchu, dar şi turişti sportivi şi cu auto-convingere se găsesc, aşa că la drum cu voi!

Sursa foto: arhiva proprie

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.