doamna dalloway
Doamna Dalloway, multe amintiri și un mare ”Dacă”
February 11, 2016
femeie_însărcinată
De ce am ales să fiu mamă?
February 13, 2016

Despre ajutor

“Ajută pe cineva şi îţi vei face un prieten. Ajută prea mult pe cineva şi îţi vei face un duşman.” Erol Ozan

Ştiu că, probabil, e un citat pe care l-aţi mai auzit/citit, dar eu am avut o revelaţie când l-am înţeles. Nu că ar fi ceva prea complicat de înţeles… Ştiţi, lucrurile acelea simple care ne “lovesc” la un moment dat şi ne fac să ne mirăm cum de nu ne-am “prins” până acum?

Obișnuiam să cred că a ajuta pe cineva este aproape întotdeauna un lucru nobil. Înțeleg, însă, acum că ajutorul poate fi și nociv pentru că atunci când ajuți o persoană în mod repetat, pe lângă dependența pe care riști să o creezi, hrănești și un sentiment de inferioritate al acelei persoane.

Vi s-a întâmplat cu siguranță să ajutați pe cineva și să constatați cu stupoare că respectivul nu doar că nu manifestă recunoștință, dar pare chiar să va antipatizeze. De ce cel pe care l-am ajutat are o asemenea atitudine? Cu ce i-am greșit ajutandu-l? Desigur, ne simțim răniți și avem tendința să rupem legătura, să ne retragem, fără să înțelegem ce s-a întâmplat și plangandu-ne despre nedreptatea din lume.

A ajuta cu siguranță rămâne un lucru nobil, ceea ce ne face umani. Însă ajutorul nu trebuie făcut oricum pentru că putem face un rău involuntar, încercând să facem un lucru bun. O persoană care are nevoie de ajutor se află într-o stare de neputință, de frustrare, de lipsa de încredere, însă ca oricare dintre noi și poate chiar mai mult, și această persoană are nevoie de stimă de sine. Prin urmare treaba cu ajutorul e o chestie delicată.

Nu e nevoie de multă psihologie pentru a înțelege de unde apar sentimentele negative ale celui ajutat față de binefăcătorul său. Se creează o relație inegală între cei doi, cel ajutat îl percepe pe celalat ca fiind mult mai puternic și se simte și mai mic și neputincios. Are nevoie de sprijin, poate deveni dependent chiar, iar acest lucru îl face să simtă că se află intr-o situație fără ieșire.

Desigur, înțelegerea acestei perspective nu înseamnă să nu ne mai oferim ajutorul (cum se întâmplă adesea când “ne-am fript” cu cineva), ci să învățăm să îl oferim limitat și inteligent. Să ajutăm persoana respectivă să găsească soluțiile pentru a ieși din impas, să îl învățăm “să pescuiască”, să îi oferim încredere, încurajare, să ne situăm lângă ea și nu deasupra ei. Să manifestăm empatie, să ne gândim cum ne-am simți noi dacă am face schimb de roluri.

Empatia nu se învață la școală (din păcate), însă e bine să înțelegem cât e de importantă și cum poate schimba perspective și salva sau întări relațiile cu ceilalți.

Sursa foto: kimklaverblogs.com

Share

1 Comment

  1. laura says:

    Si acea persoana trebuie sa doreasca sa invete, sa caute solutii, sa se incurajeze singura, sa se ambitioneze sa se ridice de jos….si atunci cred ca nu va mai exista empatie si invidie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.