Cel mai bun animal de casă
November 2, 2016
Porția de dragoste de la 5 la 7
November 4, 2016

De când sunt mamă, mi-e dor să…

nostalgic-mother

Știu că este un truism și că deja spun ceva repetat întruna de alte femei, dar a fi mamă nu este deloc ușor. Poți spune că e plăcut, e frumos, ți se topește sufletul și inima pentru bucățica de om, dar nu este deloc ușor. Și mai trist este că multe dintre noi ascundem aceste gânduri și dificultăți până și de cele mai bune prietene pentru că ne este teamă că vom fi judecate greșit. Ei bine, nu! Faptul că am devenit mamă nu m-a convertit instant într-un roboțel fără sentimente față de propria persoană. Da, am momente în care îmi vine să plâng, momente în care mi se face dor de mine, cea de dinainte, și nu mi-e frică să o recunosc. Asta nu mă face mai puțin mamă sau faptul că am momente de slăbiciune nu mă face să-mi iubesc mai puțin copilul.

Este atât de ușor să te pierzi în viața perfectă pe care o afișăm cu toții pe Facebook și să te gândești că poate faci tu ceva greșit de nu ești fericită cu noul rol. Doar prin grupurile de Facebook unde se adună mai multe mame la un loc reușești să întrezărești problemele lor de zi cu zi, obstacolele pe care sunt nevoite să le depășească, temerile, bolile și tot așa. Până să aterizezi pe grupuri de genul, te uiți pe Facebook și vezi fotografii cu familii perfecte, cu bebeluși perfecți, poze ale rudelor ori prietenelor.

Până la un punct, e normal să vezi doar râuri de roz pe rețelele sociale, doar cine și-ar pune poze în care suferă vizibil? Nici eu nu voi pune fotografii cu mine nemachiată și purtând același tricou pe care scrie student și pe care-l am din facultate pentru că altceva nu am mai avut timp să pun pe mine. Nu voi posta nici poze cu micuța mea roșie de plâns atunci când suferea din cauza gingiilor sau murdară de caca de la picioare până la gât. Nu voi publica nici imagini cu soțul meu care are cearcăne pentru că aleargă întruna de la serviciu la supermarket, de la supermarket la farmacie și apoi revine acasă ca să se apuce de vreo treabă prin curte, asta când nu mă ajută pe mine cu bebe. Da, oameni buni, e greu!

Și câteodată mi-e dor, mi-e atât de dor de viața de dinainte. Dacă ar fi să mă întorc puțintel în timp, înainte de a rămâne însărcinată sau chiar înainte de a naște, mi-aș propune să fac mai mult și mai des următoarele chestiuni:

Ieșiri în oraș cât mai multe. Am avut o perioadă, mai ales în facultate, când ieșeam în gașcă foarte des și de obicei aveam locușorul nostru de muzică bună și dansat. După facultate astfel de ieșiri s-au rărit, dar înainte de bebe mi-aș propune să ies mai des cu prietenii, colegii, cu oricine are chef de distracție pentru că acum mi-e tare dor să dansez.

Sală, sală și mai multă sală. Deocamdată sunt la etapa în care nu prea am cum să mai ajung la sală din cauza distanței, programului și oboselii. Plănuiesc să mă întorc la un moment dat, dar recunosc că mi-e dor de un exercițiu eficient de aerobic sau să țopăi puțintel cu ghetele de kangoo.

O zi în pat. Când eram încă elevă și copilă acăsică la mama, profitam uneori de sâmbetele friguroase, nu mă dezbrăcam de pijamale și citeam câte două romane până noaptea târziu. Zilele acestea de lectură neîntreruptă s-au mai rărit ulterior, dar tot erau suficient de dese încât să mă consider mulțumită. De când am născut, acest răsfăț a devenit inexistent. Nu pot să nu mă dau jos din pat când copilul cere de mâncare, trebuie schimbat sau vrea pur și simplu în brațele mamei. Nu zic că nu voi mai avea astfel de zile, dar până atunci mi-e dor rău de tot de o relaxare din asta completă. Cât despre viitoarele mămici, dacă nu sunteți cititoare înrăite, puteți folosi ziua în pat pentru a vedea seriale sau mai știu eu ce, dar să fie totuși o zi în care să nu aveți nici cea mai mică responsabilitate.

Plimbări lungi cu cafeaua după mine. Înainte de a fi mamă și soție, aveam momente de solitudine în care îmi plăcea să mă trezesc devreme, să îmi cumpăr o cafea bună de la vreun chioșc și să mă plimb agale printre copaci. Făceam lucrul ăsta mai ales când eram studentă și locuiam în cămin în Copou și recunosc că așa mi-e de dor să plec hai hui…

Excursii în doi. Din momentul în care veți deveni părinți, cel puțin la început, veți deveni doi sateliți în jurul bucățicii de om. Mi-e dor de momentele în care trânteam un rucsac în spate și casca pe cap și plecam împreună pe motor fără să anunțăm pe nimeni, fără să dăm socoteală nimănui. Ne simțeam liberi și rebeli. Acum, ca să facem asta trebuie să ne asigurăm că avem cu cine lăsa copilul, că totul e OK acasă și tot așa. E tot fain, dar e fain cu responsabilități pe lângă, ceea ce poate deveni obositor.

Bucurie în doi. Înainte de a avea copil nu realizam cât de prețioase erau momentele în doi, mai ales cele de nebuneală. Eram responsabili doar pentru noi și, înafara jobului, ne umpleam timpul cum consideram de cuviință. Acum e totul și mai haotic decât înainte. Unul dezbracă copilul, celălalt pregătește cada pentru băiță și tot așa. E greu să mai apuci să fii romantic printre maldăre de scutece și de haine mici. Ai parte de o bucurie împlinită în trei, dar, Doamne, cât mi-e dor de noi doi! Bineînțeles că odată integrat în familie bebelușul, trebuie să regăsiți și momentele voastre de cuplu, altfel veți deveni doar parteneri de schimbat scutece și plimbat copil, însă acele momente nu vor mai avea niciodată aroma clipelor în doi când acasă nu vă aștepta nimeni sau poate doar mâța ori câinele din dotare.

Sunt pur și simplu îndrăgostită de micuța mea și am realizat pe parcursul celor opt luni care s-au scurs de la venirea ei pe lume că pot fi puternică, că pot face lucruri pe care înainte nu mi le-aș fi imaginat și e foarte bine, dar este absolut normal și OK să am momente de slăbiciune, să fiu tristă sau să mă simt copleșită și să cer ajutor. Și, deși îmi ador copilul, e absolut normal să-mi amintesc cu nostalgie de mine, cea de dinainte de a fi mamă, pentru că e o etapă care nu se mai întoarce.

Sursă foto: netdoctor.co.uk

Share
Carmen Păun
Carmen Păun
Sunt o femeie abia ieșită din adolescență și care încă învață care e treaba cu viața de adult. Deși uneori pot părea agitată sau nerăbdătoare, să știți că sunt foarte prietenoasă și îmi place să râd cu poftă, din tot sufletul, cu gura până la urechi. Sunt proaspătă soție și mamă de fetițe frumoase foc (încă mai am de învățat cum vine asta), fiică, soră și am o pisică obraznică pe care o ador.

2 Comments

  1. Ale Hap says:

    Inca si asa, iti ador optimismul! Sper ca a ta micuta sa iti hraneasca in continuare optimismul si pofta de viata pe care o ai 🙂

    PS: cred ca trebuie sa adaugi in descrierea ta si “proaspata mamica”. (asta cand vei avea timp, desigur). Salutare Belvelor!

  2. Carmen Păun says:

    Mulțumesc frumos pentru gândurile bune! Într-adevăr, mititica mea mă face fericită în alte moduri diferite de cele pe care le-am pomenit în articol. Bună observație! Promit să mă ocup și de descriere cât de repede. Te salutăm și noi și te mai așteptăm pe aici să ne citești. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.