Duminica ta de răsfăț
October 2, 2016
Un el si o ea
October 7, 2016

Cum face românul circ din..orice

Ați observat cât de repede îi sare țandăra societății române?

Cum reușim să ne împărțim în două tabere și aproape să ne sărim la gât doar pentru că avem păreri diferite? Eu asta observ.
Cel mai recent exemplu ar fi discuțiile care au urmat decesului lui Ioan Gyuri Pascu și care tind să devină mult prea exagerate și să capete proporții aberante.

Cum urmează să devină unul dintre articolele la care a participat și Tolontan. Să fim clar înțeleși, îmi place stilul lui Tolontan, mi-a plăcut foarte mult articolul despre Cătălina Ponor și supărările ei, apreciez munca pe care a făcut-o despre HexiPharma, dar nici el bietul nu poate să aibă mereu aceeași calitate la tot ce scrie.

Iar drumul pe care o ia ancheta mi se pare ușor SF, mai exact de ce ar trebui să ne băgăm noi în stilul de viață al omului, în familia lui, să ajungem până la a-i analiza blogul și alegerile?

Sau vorbim de Olivia Steer și nu ne-am dat seama? Și chiar dacă ar fi vorba despre coana Steer, nu ne obligă nimeni să facem că ei, nu ne oprește nimeni să gândim pentru noi, cu creierele noastre, din dotare.  

Personal, sunt atrasă de perspectiva buddhismului.

Îmi place ideea aia de pace interioară, de pace cu și în tine, de ignorare a situaților care ne fac rău, care ne agită.

Sau ați auzit de inteligență emoțională?De cum să folosim emoțiile în avantajul nostru, cum să ne încurajăm mental?

Este o abordarea foarte interesantă și neostilă medicinii moderne, chiar complementară.

Și care ce să vezi, analizează toate domeniile și oferă sfaturi inclusiv mediciilor, bolnavilor,  părinților, șefilor  (pentru a deveni lideri și nu doar manageri).

Una dintre cărțile pe tema inteligenței emoționale, pe care o recomand este Inteligența emoțională de Daniel Goleman (cu traducerea Irinei Margareta Nistor și într-un limbaj acesibil, ușor de urmărit și înțeles).

Am amici care îmbrățișează un alt stil de viață, de dezvoltare personală, gândire, vindecare etc.

Și unele dintre ideile stilului lor de viață mi se par ok, logice chiar – fie în totalitate sau doar parțial. Da, mi se pare logic că ar fi bine să avem grijă și de suflet și minte, așa cum avem grijă de corp.

Da, mi se pare logic că trebuie să ne mobilizăm și psihic ca să facem față unei boli sau anumitor evenimente dificile, tragice.

Dar nici unul dintre prietenii mei nu-mi bagă stilul lui /ei de viață, gândirea etc pe gât. Niciunul nu mă obligă să “trec” la ceea ce lor le place, nu-mi pune vreun pistol la tâmplă și îmi zice “luminează-te” sau “ești o proastă, o limitată, numai noi cunoaștem adevărul, pe Dumnezeu etc”.

De asta încă încerc să înțeleg cu ce drept punem noi sub microscop sau ar trebui să ne intereseze ce se întâmpla în viața unei familii, unui om, ce stil de viață avea ? Mortul nu mai învie dacă îi analizăm noi alegerile.

Dar să ne întoarcem la titlu. La noi prin dezbateri se înțeleg jigniri și atac la persoană și de prea puține ori o discuție civilizată în care ambele părți își exprimă punctul de vedere, cu argumente pro și contra, calm și civilizat, fără să jignească pe celălalt sau a-l acuza că nu vede pădurea de copaci.

Să fie clar, nimeni dar nimeni nu deține adevărul absolut!

Fiecare vedem, credem și interpretăm ceea ce vrem noi, iar ceea ce vrem noi să credem nu este neapărat adevărul, ci ideea, interpretarea noastră despre ceea ce credem că este general valabil.

Altfel spus, nu putem judeca pe cineva fără să-l fi cunoscut cu adevărat întâi, fără a ști ce este în sufletul lui. Judecătorul ascultă ambele versiuni înainte de a pronunța cine este vinovat sau nevinovat.

Eh nu, mare parte dintre noi se grăbesc să se scandalizeze, să arunce cu noroi și jigniri, să se auto-numească judecători și unici deținători ai adevărului (absolut) doar pentru că ei rostesc sau scriu niște cuvinte !

Nu analizez aici și acum moartea unui om, nu scuz și nu acuz pe cineva!

Spun doar ceea ce cred: consider că suntem în derivă ca societate.

Nu mai avem principii, morală, iar ceea ce ne-a mai rămas începe să se transforme în intoleranță și prejudecăți. Însă pe noi nu ne vedem, nu ne auto-judecăm, analizăm și nu ne cerem socoteală.

Sursă foto: despresinguratate.com

Share
Nancy Samargiu
Nancy Samargiu
Lumea din detalii. Detaliile din oameni. Dacă vrem să schimbăm ceva, să privim întâi în noi. Scriu despre ce simt, văd sau mă provoacă: societate, hobby-uri, origini.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.